Vinland pe Facebook
Scormonitor
Ce va pregatesc
< 2017 >
June
  • No Events
Călător în țara altora

Transsiberianul – trenul legendar (1)

By on September 21, 2015

Dream of a life time

 

[Este primul articol dintr-o serie de cinci în care voi ilustra experianţa pe care am avut-o timp de aproape o lună tranzitând Rusia, Mongolia şi un pic din China cu Zarengold]


Tot timpul m-am gândit la acest tren ca la ceva aproape mitic, legendar. Și așa și este: epic. 8000 de kilometri, 8 fusuri orare, 6 zone de climă, trei țări complet diferite – trei dintre cele mai mari ţări.

O călătorie cu Transsiberianul este un test de anduranță, dar și o potolire a setei de a cunoaște. Transsiberianul este în același timp un tren, o rută, o stare de spirit, o experiență.

Pentru mulţi dintre cei care se urcă în acest tren este împlinirea unui moment la care au visat multă vreme. Sunt oameni care strâng bani mulţi ani pentru a se bucura de această experienţă, sunt împătimiti ai trenurilor, sunt  exploratori de locuri şi de oameni.

 

Trenul

Transiberianul este viu. Acest șarpe de 500 de metri lungime, fie că se numește Rossija sau Zarengold, trăiește. Oamenii care îl populează sunt celulele lui, nervii și sistemul circulator, toată tehnica lui, toate acele  mecanisme de la locomotivă până la samovar, toate sunt puse în miscare cu o precizie organică, naturală. S-a născut acum peste 100 de ani și de atunci până în zilele noastre a devenit o comoponentă esențială a Rusiei. Este artera aortă a acestei țări. Este o centură de fier care ține această țară legată. Transsiberianul este unul dintre cele mai importante repere culturale și turistice ale Rusiei.

 

Transsiberianul în varianta Zarengold este cel mai lung tren de pasageri care poate circula pe căile ferate din Rusia. Are 21 de vagoane și una sau două locomotive. Aceeași regulă se aplică și în Mongolia. În China, trenul se schimbă cu totul din cauza lățimii diferite a căii ferate.

Sunt două tipuri de trenuri ce circulă pe această rută.  Trenurile publice – precum expresul Rossija – adevăratul Transsiberian, cel ce face legătura între Moscova și Vladivostok și trenurile private precum Zarengold și Golden Eagle. Acestea din urma sunt trenuri exclusiv turistice. Au opriri de mai multe ore în principalele orașe de pe rută, uneori opriri peste noapte la hoteluri, precum și o serie de servicii inculse care te duc cu gândul la o croazieră. De altfel Transsiberianul asta este: o croazieră pe uscat.

 

Eu am fost cu Zarengold (Aurul Țarilor). Este cel mai apreciat și cel mai echilibrat din punct de vedere al serviciilor… şi nu cel mai scump.

Așa cum am scris, trenul are 21 de vagoane și au fost împărțite în felul următor: un vagon de provizii,  doua vagoane pentru personal, trei vagoane restaurant și 15 vagoane pentru pasageri.

Sunt patru categorii de vagoane pentru pasageri:

Cat.1 Standard – 9 cabine – maxim 4 persoane în compartiment (36 de persoane în vagon)

Cat. 2 Confort Clasic și Superior – 9 cabine – maxim 2 persoane în compartiment (18 persoane în vagon)

Cat. 3 Nostalgie – 8 cabine – maxim 2 persoane în compartiment (16 persoane în vagon)

Cat. 4 Balșoi – 5 cabine – maxim 2 persoane în compartiment (10 persoane în vagon)

Cat. 5 Balșoi Platinum – 4 cabine – maxim 2 persoane în compartiment (8 persoane în vagon)

 

Zarengold este operat de către una dintre cele mai cunoscute şi apreciate companii de turism din Germania: Lernidee. Această companie este specializată în călătorii cu trenul, iar în acest moment operează sau oferă locuri în trenuri de pe şase continente.

 

Rutele

Transiberianul Clasic unește Moscova cu Vladivostok. Este cea mai lungă rută a trenului. Insă nu este cea mai atractivă din punct de vedere turistic.

Eu am urmat ruta Moscova – Ulan Bator – Beijing. Este cea mai completă experianță cu Transsiberianul.

Iată ruta turistică (orașele în care trenul oprește pentru vizite)

Moscova (9) – Kazan (9) – Ekaterinburg (4) – Novosibirsk (6) – Krasnoiarsk (7) – Irkutsk (9) – Lacul Baikal (10) –  Ulan Ude(8) –  Ulan Bator(4) – Erlian (5) – Beijing (8).

In paranteză aveți notele pe care le-am acordat fiecărui oraș în parte din punct de vedere al experienței turistice.

Voi detalia ruta pe care am urmat-o într-o serie de  patru articole. Deci, staţi prin preajmă.  :)

Prin Siberia mai sunt câteva căi ferate sau deviații ale acestora, câteva chiar celebre.

Transmongolianul – secțiunea de la Ulan Ude la Beijing – pe care am urmat-o şi eu.

Transmanciurianul – sectiunea de la Cita prin Harbin la Beijing

Magistrala Baikal – Amur – o cale ferată paralelă cu Transsiberianul clasic pe la nord de lacul Baikal.

 

Personalul

Zarengold este deservit de nu mai puțin de 72 de oameni (șeful de tren, șeful de tur, mecanici de locomotivă, mecanici, electricieni, bucătar șef, bucătari, ajutori de bucătari, chelneri, însoțitori de vagon, medic, ghizi). Capacitatea maximă a trenului este de 272 de persoane, deci maxim 200 de turiști.

Personalul care deservește trenul este din toată Rusia si chiar din toată lumea. Majoritatea lucrează în acest tren de peste 10 ani. Unii chiar de la începuturi, de prin 1997.

 

Pasagerii

O călătorie cu Zarengold nu este ieftină. Începe de la 3500 de EUR / pers.  Dar punctul de echilibru și implicit recomandarea mea este atins la categoria doi superior – 6500 EUR / pers.  Totodată o călătorie cu Zarengold nu este pentru toată lumea. Nu este suficient să ai ceva expereință în turismul clasic.  Trebuie să ai spirit de aventurier și de explorator. Totodată cultura turistică pe care călătorii o au, este la un  nivel înalt. Dintre cei 23 de oameni câți au fost în grupul meu, marea majoritate fuseseră pe cel puțin patru continente, iar câțiva…pe  toate șapte.  Ca vârstă, nu există o limită inferioară sau superioară atâta timp cât îți dorești și înțelegi ce implică această călătorie. Au fost tineri de 30 de ani dar și persoane de 80 de ani. Mitul că aceste călătorii sunt mai mult pentru pensionari este cât se poate de fals. În tren am avut o familie formată din doi părinți și trei fete cu vârsta până în 17 ani.

În tura mea au fost 163 de persoane din 16 țări: USA, Germania, Israel, Canada, Franta, Spania, Brazilia, Italia, Portugalia, Cehia, Marea Britane, Africa de Sud, India, Olanda,Finlanda,  Romania.

 

 

Viața la bord

Dacă  ați citit cărțile lui Jules Verne sau “Crimă în Orient Expres” a Agathei Christie, atunci aveti o idee despre viața la bordul unui tren clasic. Nu s-a schimbat cu mai nimic față de acum 100 de ani. Ăsta este farmecul lui.  Cabinele sunt decorate sau păstrează decorațiile începutului de secol XX, restaurantele sunt cam la fel, interacțiunea cu oamenii aceeași, iar lipsa de semnal la telefon și lipsa internetului sunt mai mult decât bine venite.

Deschizi ușa de la cabină, ieși pe coridor și începi să vorbești cu colegii de vagon. Totul având în fundal acel sunet inconfundabil “tac-tac tac-tac / tac-tac tac-tac”.  La ore fixe se servesc mesele. Preponderent micul dejun și cina. Prânzurile prin orașele pe care le vizitezi. Nu există televizor sau radio.

Seara, în vagoanele restaurant, după cină, distracţia este în toi. Sunt câte 30-40 de oameni din 20 de ţări. Toti cu poveşti de viaţă extraordinare. Toţi veseli şi deschişi.  De la a învăţa un cântec rusesc până la a toasta cu bere şi cu vodcă în limbi care pe pariu nu că  există, nu este o cale lungă. Este scurtă, dar foarte veselă.  Nimeni nu stă aplecat  cu ochii într-un smartphone sau într-o tabletă.

Anunțurile importante se difuzează la radioul intern al trenului și tot la acest radio se pot asculta scurte povești despre locurile pe care trenul le tranzitează și despre popoarele acelor locuri.

În ceea ce privește confortul, acesta este maximul pe care il poate oferi un tren. Multe cabine au dușuri și toalete proprii, iar celelalte au băi complet echipate în fiecare vagon. La maxim 18 oameni, este chiar în regulă.

 

În etapele lungi, ghizii organizează fie cursuri scurte de limba rusă – foarte utile de altfel, fie degustări de vodcă asezonate cu poveşti din vremurile ţariste sau sovietice.

În Rusia, rangul trenului Zarengold este 1. Adică poate fi oprit doar de către trenuri oficiale sau de către trenuri militare, în rest, când Transsiberianul trece, celalalte trenuri trebuie să se oprească. Ca urmare respectarea programului este foarte precisă.

 

Natura în toată splendoarea ei

Transsiberianul oferă o din ce în ce mai rară şansă de a vedea spaţii vaste în care natura încă mai domneşte şi totodată câteva dintre elementele geografice definitorii ale planetei noastre: întinsa Siberie, lacul Baikal, stepa mongolă şi desertul Gobi.  Luate individual, efortul de a ajunge în aceste locuri este şi mare şi scump. Trenul este unica modalitate de a uni aceste minuni ale naturii.  Din punctul meu de vedere, punctul culminant al întregului traseu este lacul Baikal. Este atât de izolat încât şi ruşilor le vine greu să îl viziteze. Însă odată ajunşi acolo, eforturile vor fi pe deplin răsplătite: 800 de kilometri lungime, 80 de kilometri lăţime, peste 1600 de metri adâncime, cea mai mare rezervă unitară de apă dulce a omenirii, natura încă neatinsă de om – se poate bea liniştit apă din lac, foci ce se zbenguiesc vesele pe la mijlocul lacului şi incredibila armonie dintre lac, pădure şi munţii din jur.

 

 

Experientele culinare

Nici o experienţă turistică nu poate fi completă fără interacţiunea cu gastronomia locală. Atât Rusia, cât şi Mongolia, dar mai ales China au ce oferi. Transsiberianul tranzitează Rusia pe mai bine de 8000 de kilometri şi, deşi stăpânirea ţaristă dar mai ales cea sovietică au încercat să aducă toate naţiile imperiului la acelaşi numitor, tradiţiile gastronomice, alături de cele religioase, sunt cel mai greu de schimbat. În Rusia, fie că vorbim de vechiul şi credinciosul borş rusesc, care nu este chiar asa de acru precum mi l-am închipuit, fie că  ridicăm ştacheta până la legendara vită Stroganoff sau până la caviarul roşu sau negru servit în general pe bliny (foi de clătită), fie că revenim printre muritori cu o porţie zdravănă de plemeni (găluşti umplute cu carne tocată şi apoi fierte), totul este un mix nebun între supravieţuirea primară şi luxul opulent. De la un capăt la celălalt Rusia este o experianţă gastronomică, în primul rând civilizată şi pe gustul europenilor. Dacă pe lângă preparatele de mai sus mai adăugăm şi savorile locale, precum shashlik-ul tătăresc – frigărui de miel sau peştele afumat de Baikal precum omul  – o specie de somon sau golomyanka – un peşte mic cu peste 35% din masa corporală formată din ulei, Rusia dezvăluie o imaginaţie culinară folosind totuşi resurse limitate aproape drăcească.

Mongolia, pe de altă parte este tributară exclusiv stepei. Iar în stepă cresc doar animale, prea puţin legume. Deci dacă sunteti carnivori, Mongolia este o destinaţie ideală. Fie că vorbim de carnea de miel, de iac sau de cal, mongolii sunt extraordinar de inventivi în a o prepara.  În Mongolia în capul listei am pus un preparat banal ca gust şi experienţă, dar interesant ca mod de preparare – Khorkhog-ul-  bucăţi de carne de miel puse într-o canstră metalică împreună cu pietre încinse. Uneori se pune pe foc, dar de fiecare dată se agită serios pentru ca pietrele să se răspândescă uniform prin carne. La final vom avea în farfurii bucăţi de carne de miel coapte şi fripte în acelaşi timp, moi şi suculente.

Bucătăria chineză este o poveste în sine, însă de punctat ar fi doar incredibila varietate de preparate de la cele mai banale la cele mai extreme în spaţii extrem de mici – un oraş mic sau chiar o stradă din Beijing.

Organizatorii călătoriei cu Zarengold s-au dovedit a fi foarte atenţi si inspiraţi în a alege preparatele. La fiecare oprire sau la fiecare intrare într-o zonă distinctă a Rusiei  s-au preocupat în a ne oferi preponderent preparate locale fără a atinge elemente extreme sau delicate.

 

 

Cazările pe drum

Nu toate cele 16 zile se petrec în tren. La Moscova, în funcţie de categoria aleasă, veţi fi cazaţi la hoteluri precum Kempinsky, Ritz sau Intercontinental. La Irkutsk, de regulă veţi fi cazaţi la Courtyard Marriott sau hotel Irkutsk, la Ulan Bator la Ramada sau Khaan Palace, însă aici vă recomand să vă petreceţi noapte în Parcul Naţional Terelj, într-o iurtă tradiţională.  La Beijing, cazările sunt la hoteluri din apropierea Pieţei Tien An Men, de regulă la Hotel Capital.

 

Transsiberianul cu siguranţă merită încercat. Nu este o plajă cu nisip din Caraibe dar nici tabăra de bază de pe Everest. Este o experianţă amplă, unică prin natura teritoriilor pe care le tranziteată dar şi a oamenilor care vă vor însoţi în această călătorie.

Este o culme a experienţelor turistice, o incursiune unică şi inegalabilă în inima Rusiei.

 

P.S. Galeriile foto le puteti vedea pe Facebook. :)

TAGS
RELATED POSTS

LEAVE A COMMENT


*