Vinland pe Facebook
Scormonitor
Ce va pregatesc
< 2017 >
August
  • No Events
Călător în țara mea

Drumul Cetatilor – De la Râsnov la Prejmer prin Cisnadie si Biertan

By on April 15, 2016

18 oameni

3 zile

800 de kilometri

15 cetati si biserici fortificate.

Nu ma crezi?

Ia uite-le:

Rasnov | Făgăras | |Cincu | Cincsor | Carta | Cisnadie | Cisnadioara | Slimnic | Valea Viilor | Biertan | Dumbraveni | Cund | Saschiz | Viscri | Prejmer  + cu coada ochiului: Axente Sever| Medias | Șaroș pe Târnave | Rupea.

Trei zile am fugărit istoria medievală din sudul Transilvaniei. De la Cavalerii Teutoni , la abațiile catolice, de la marea invazie tătară până la raidurile turcilor de pe vremea lui Rackozi și, în sfârșit, de la reformele Mariei Theresa până la exodul sașilor.  Mai mult sau mai putin închegată povestea , am urmat împreună un imaginar fir al istoriei și în cele din urmă am reușit să îl descâlcim.

drumul cetatilor

Casus beli

De ce am ajuns în Transilvania?

Pentru că Bitdefender a lansat o aplicatie foarte smecheră: Turul Cetăților.  Disponibilă și pentru iOS și pentru Android, cu această aplicație puteți hoinări în voie prin toată istoria României la fața locului. Cetăți, fortărețe, palate, biserici fortificate – toate la un touch distanță, ca să zic așa.

Functioneaza foarte simplu: obiectivele turistice sunt pe o hartă. Folosiți harta pentru a vă face un traseu.  Fiecare obiectiv are o descriere ilustrativă. Puteți da check-in la obiective, strângeți puncte și Bitdefender vă premiază.

Nu e fun să rămâi străjer când titlul de voievod e la câteva check-in-uri distanță.

Trei zile am testat aplicația. S-a descurcat bine.

Cine au fost participanții?

Ii aveți aici.

Eu doar vreau să le mulțumesc  pentru faptul că mi-au înghițit poveștile cu tătari și cu turci timp de trei zile.  🙂

Care a fost traseul?

Ziua I

De la Râșov (unde bătea un vânt de trebuia să facem eforturi să  NU ne luăm zborul) la Făgăraș.  La Făgăraș  garda cetății ne-a primit cu toate onorurile. Domnița cetății  a ieșit în persoană să ne dea binețe.  Cetatea Făgăraș este de văzut. Muzeul este absolut fabulos. 24 de încăperi care mai de care mai interesante.   Făgărașul are trei lucruri de tinut minte: cetatea,  catedrala cu căciuli aurii – după aia se dă ora exactă pe Stația Spațială și surprinzător de mută bătaie de joc pe carosabil.  Au mai multe gropi decât asfalt. 😀

După amiază  am ajuns la două bijuterii medievale ascunse: Cincșor – una dintre cele mai bine conservate biserici fortificate și Cincu – o bătrână doamnă a vremurilor medievale cu un inconfundabil farmec trist.

Am vrut să ajungem și la Cârța, la ruinele fostei Abații Cisterciene, dar oricât am galopat noi, întunericul galopa mai repede, așa că am ajuns la Palatul Brukenthal de la Avrig.  Așteptați de către dl. Emil Hartmann cu un mică scenetă medievală, am intrat un pic în pielea personajelor medievale multumită costumației.

cincu si cincsor

Palatul Brukenthal este de văzut, de stat, de lenevit și de mâncat. De reținut, camerele nu sunt in Palat – ăla e pe deal, ușor ruinat, ci în oranjeria Palatului, oricum, patru stele bătute pe muchie și să nu comentați de ciudățenii pentru că sunteți într-un monument istoric.

Ziua II

A fost cea mai concentrată zi a turului, dar nimeni nu s-a prins. 😀

Am avut  dimineața Cisnădie  și Cisnădioara.  Bisericile astea două merg mână în mână.  Cisnădioara, cu a sa basilică romanică este singură mărturie a unui stil arhitectonic ce acum 800 de ani era unic,  Cisnădioara – una dintre cele bine mai fortificate biserici dar prea târziu pentru a mai încasa vreun asediu memorabil.  Aici aveți începutul și aproape sfârșitul febrei fortificațiilor.

Multumim pe această cale sibienilor că si-au tras șosea de centură  (obiectiv turistic demn de tras in poze) pentru că repede-repede am ajuns la Slimnic.  Pe deal, pe partea dreaptă a șoselei, tronează ca o suverană ce pare că și-a îngropat toți supușii, ruina fortificației de la Slimnic. Construită aproape integral din cărămidă, odinioară o fortificație cât se poate de strașnică, astăzi cetatea se prăbușește ușor-ușor. Dați fuguța să o vedeți cât mai aveți ce.

La Copșa Mică, stânga!  Șapte kilometri de șarpe de asfalt pentru Valea Viilor – biserică fortificată socotit, din cărămidă, cam tot din aceeasi perioadă cu Slimnicul dar cu o soartă diferită. Trebuie neapărat să aflați de ce a intrat in patrimoniul UNESCO.  Aici nu prea am avut noroc pentru că din diverse motive am nimerit în pauza de masă.  Rețineți! Între 13:00 – 14:00 mâncați!, așa fac oamenii.

Valea viilor

După prânz în Mediaș, cap compas Biertan.  Vreme frumoasă, perfectă pentru poze, dar din păcate timpul cam scurt.  Se pare că cel puțin la Biertan este o modă ca cei care se ocupă de a da binețe turiștilor, la ora 17:00 să spargă literalmente poarta cetății.  Amar de ăla care are tupeul să întârzie sau să se piardă în admirație.

Pe seară după ce am trecut prin Dumbrăveni am ajuns la Cund, la Valea Verde.

Apropos de Dumbrăveni.  Postul TV local, blurează orice imagine în care ar putea să apara asfaltul. Este un element necunoscut locuitorilor urbei, e o drăcovenie izvorâtă din iad pe care păcătoșii o pun pe șosele. La Dumbrăveni sunteți salvati. Nu e asfalt.  Și tot legat de Dumbrăveni – Saw 14  va fi filmat în catedrala armeano-catolică de aici.  Este genul ăla de biserică ce mai degrabă îți bagă frica în oase decât pacea în suflet.

De Valea Verde nu mai scriu.

Totul este la superlativ, la WOW.  Dacă ti-ai stricat vacanța în Grecia,  Valea Verde este cel mai potrivit loc pentru a o repara.  Valabil si pentru creierul stricat.

valea verde

Cititi aici despre Valea Verde

Ziua III

Pentru că aveam un lung drum spre casă, pe Valea Prahovei, am trecut prin Sighisoara doar să îi luăm pulsul, iar la Saschiz am oprit pentru că pur și simplu nu poti trece nepăsător pe lângă bijuteria din centrul urbei. Una dintre puținele biserici fortificate la propriu, dotată cu turn de apărare separat  plus cetate țărănească pe deal.  Saschiz este 3 în 1. După Saschiz, dreapta în Buneși spre  Viscri.

Viscri este in top trei personal biserici fortificate. O știam de dinainte de Charles. Am ajuns prima data acolo acum vreo 14 ani. Îmi aduc aminte că era  august și că eram fripți de sete, iar o bunică ne-a dat să bem apă dintr-o cană mare de lut. J

Între timp Viscri a ajuns acel sat cum multe sate din Translivania ar trebui să fie. O salbă de pietre prețioase. De la fortificația țărănească până la pensiunea lui Mihai: Viscri 125.

Viscri 125 este un punct de reper pe harta turistică a României. Dacă ar fi după mine, i-aș trimite într-un soi de lagăr de reeducare pe toți nasoii ăia de pe litoral la Viscri 125 ca să vadă cum se fac lucrurile cu temelie care să dureze.

Este imposibil să nu vrei să te întorci la Viscri 125.

În după amiaza celei de-a treia zile ajungem la Tartlau, Prejmer – pe germană.  Prejmerul este tot în top trei ăla de sus. J.   Oarecum este opusul Cisnădiei.  Dacă la Cisnădie s-a asediat mai din ”joi în Paști”, Prejmerul a fost pe prima linie a frontului timp de sute de ani. An de an. Tătari, turci, moldoveni, curuți – toți și-au lăsat dinții pe zidurile bătrânei fortărețe.  Prejmerul este cea mai vie și ilustrativă dovadă că timp de 700  de ani străbunii noști au trăit cu Bibilia întro mână și cu spada în cealaltă.  Prejmerul este probabil cea mai intensă  poveste medievală din Transilvania – părerea mea.

Aici s-a ajuns la concluzia că aplicația de la Bitdefender este viabilă, merită a fi descărcată și cu această ocazie s-a uns și un voievod – Răzvan Baciu ale cărui filmări și fotografii din dronă m-au convins să rămân cu ale mele și să nu mai fiu penibil cu un aparat de fotografiat în mână. 😀

Poftiți la film!

TAGS
RELATED POSTS

LEAVE A COMMENT

*