Mic ghid oarecum turistic: De ce românii evită românii?

 

Unul dintre subiectele preferate  ale celor care tocmai și-au terminat concediul este cum au dat ei de infiniți români grobieni în te miri ce capitală europeană, pe cutare plajă de la Mediterană sau  în izolatul sat de munte austriac.

Majoritatea românilor, ajunși acasă, se plâng de confrații lor cu care se intersectează pe alte meleaguri, uitând sau ignorând faptul că mulți dintre ei fac tocmai acele lucruri de care se plâng. Grație acestei fenomenologii, cel mai mare dușman al românașului turistic este celălalt românaș turistic.

 

 

Frustrarea națională – cel mai mai de succes export al nostru.

Noi, ca neam, suntem neterminați. Concepuți de doi bărbați (nu-i așa? că doar ne tragem din Traian și Decebal), bulăniți de istorie mai ceva decât nemții la Stalingrad, am dezvoltat un superb mecanism de a ne plânge.  De a ne plânge de milă din cauza altora. Orice s-ar întâmpla în acești 238.000 de kmp, nu noi suntem vinovații, ci alții. Ceilalti. Oricare ar fi ei.

Hai să vă dau un exemplu:

Șoferachele român are un minunat hobby – se plânge de șosele.  Dar niciodată nu se plânge că este un imbecil în trafic. Niciodată nu se plânge că  merge pe linia de tramvai, că limitele de viteză sunt niște indicatoare la mișto, că dacă nu ești primul la stop ești cel mai prost. Nu. Niciodată. Guvernul este vinovat. Strabagul, Bechtelul și Iordache.

Românul se plânge că orașul este aglomerat, dar se plânge în timp ce e în Loganul personal în drum spre magazinul de la colț pentru a cumpăra o bere la pet.

Dovada? 18 morți la Muntenegru aliniați de un șofer cu mâncărimi pe talpa dreaptă, 2 morți la Sofia generați de un alt soferache bun prieten cu zâna Măseluță.  Mai aprofundati aici:  Cu rata la Kaprun

Niciodată românul nu se plânge că e bou.

 

Dacă am fi victime, OK, ar fi în regulă. Dar, totuși, o aroganță perversă ne urmează ca o umbră. Ne urâm în străinătate datorită acestui melanj de aroganță, prostie și autosuficiență.  Totuși, acestă combinație este insipidă, nu are haz.  Sarea si piperul, pe care cu multă bucurie le adăugăm, sunt țiganii din Paris, hoții de buzunare din Amsterdam și Barcelona, paraziții din Duesseldorf – toți români. Cu mare bucurie ne refugiem în aceste erori ale civilizației făcând pe dracu’n patru să NU ni le asumăm. Si ce facem? Fugim de ele, fugim de toți.

Noi fugim de noi de parcă toți am fi ciumați; de parcă am fi ciumații Europei.  Dacă noi înșine ne socotim niște oi negre și nouă ne e rușine cu noi, atunci de ce mai chițăiți că francezii și germanii ne iau la mișto și ne pun la cârciumă la masa de lângă budă?

 

Astăprimăvară, primarul unui orășel din Germania m-a urecheat spunându-mi că drumul de la Oradea până în Maramureș a fost un coșmar pentru el. Drumuri înguste, destul de aglomerate,  multe localități tranzitate și asa mai departe.

Eu i-am răspuns în felul următor:  Este foarte adevărat. Aveți dreptate, dar totuși trebuie să admiteți că ați trecut printr-o mulțime de zone pitorești, de sate autentice românești, că ați avut suficient timp să admirați oamenii și peisajul și să schimbați cu colegii câteva vorbe despre noi – fie și din perspectiva de curiozități ale naturii. Pe autostradă, deși este foarte rapidă și confortabilă, ne plictisim teribil. Trebuie să admiteți că România v-a plăcut, așa cum este ea.

Neamțul a zâmbit și a răspuns: Este un mod foarte optimist a privi lucrurile.  Dacă sunteți optimiști, sigur veți avea și autostrăzi, iar eu, atunci, de la Oradea la Baia Mare, îmi voi aduce aminte cu nostalgie de căruțele  pline cu fân.

 

În căutarea coaielor pierdute

De oarece ani încoace, au apărut diverse campanii, mai închegate sau mai desuete, prin care să să arătăm bătrânei doamne Europa, că, don’le, avem și noi cu ce! Avem și noi …oo.

Luați individ cu individ, nu avem. Luați un număr de N români şi vor rezulta negreșit N x 2 + alte câteva sute de oo bonus.  Împreună suntem o forță! Împreună ne facem remarcați la cârciuma din Berlin ori Amsterdam. Împreună grohăim, chițăim, fluierăm și ciupim chelnerițele de cur.  Singurei, stăm la masa de lângă budă.

 

Lipsa acestor accesorii e o chestiune de educație.

Cele din urmă generații nu au nici un fel de virtute intelectuală. Singurele puncte comune de conversație cu un neamț ar  fi autostrăzile ori lipsa lor, faptul că românii sunt oropsiții istoriei ori finala dintre Bayern și Borussia.

Lipsa de cultură și civilizație individuală duce implicit la o cruntă și continuă nesiguranță și incertitudine. Adică la o coloană vertebrală dezarticulată și la lipsa …oo-le-lor.

Românii care călătoresc cu plăcere în vacanțe în Europa, în grupuri mici sau individual, au o sumă de noțiuni de cultură și de civilizație. Au puterea să poarte un dialog, dacă nu cult (relax,  mulți dintre nemți cred că Goethe e o specie de piersic) cel puțin civilizat și inteligent. Restul…

 

Ajunși în alte țări, avem două trasee pe care străbatem orașele.  Fie  pe lângă ziduri ca niște umbre nefericite ale unui popor frustrat, fie pe mijlocul străzii ca nemaipomeniți reprezentanți ai unei nații de clovni de prost gust.  Puțini sunt cei care merg demn prin zonele pietonale.

Ideea este următoarea:  fie că suntem pe axul străzii, fie pe lângă ziduri nu suntem o prezentă agreabilă, iar ochiul nostru scrutător și rafinatele noastre simțuri ne identifică instant. Le fel de instant ne dezgută și la fel de iute ne ferim de specimenele din propriul nostru popor.

Românii au ajuns în absolut trista si jenanta situație ca în Franța ori Spania să vorbească în engleză, doar doar să nu fie descoperiți că sunt români.  S-au transformat în niște James Bonzi din cele mai proaste filme sovietice.

Aceste doamne și acești domni, cu toată zgâiala asta prețioasă uită  niște lucruri: înainte de a pleca de acasă nu și-au spălat vaslele, au restanță la întreținere și nu se duc constant la dentist. Le e frică de ceea ce sunt ei!

Dar mai grav de atât este faptul că nu au încredere în bruma lor de civilizație și de demnitate. Refuz să cred că toți acești “fute-vânt”, prin devenire, au învățat engleza de la Hanna Montana și Niki Minage.

 

De ce nu ne promovăm țara ?

Pentru că suntem proști și infatuați. Pentru că avem impresia că știm niște lucruri, iar această impresie am ridicat-o la rangul de certitudine.

Și știți de ce suntem prosti?

Pentru că mulți dinte noi confundăm vizitarea unor locuri faine din România cu o escapadă la iarbă verde la marginea orașului cu naveta de bere și kilul de mici.

În proverbiala noastă foame de cunoaștere, suntem disperați să vizităm Grecia la nemurire sau să stăm la turci ori bulgari cu burta la soare,  fără să avem habar de țara noastră.  Pe pariu că 80% dintre cei cu vârsta de până în 25 de ani habar nu au unde este Peșteara Focul Viu și 30%  dintre ei suspectează că  Cheile Râmețului e o poziție sexuală mai exotică.

Accidental, ne-a pătruns în  creier o brumă informațională; dar nu cu accidente poți vorbi cu drag și din suflet despre țara ta.  Dacă tu ca om, de la om la om, nu ai ce să îi spui unui străin, unui potențial vizitator, despre patria ta, atunci ăla de ce să vină?  De ce să băgăm milioane de Euro în filme  promovare în străinătate dacă noi ca atate suntem cei mai mari habarniști?

Dacă nu poți vorbi despre țara ta, anulezi cel mai frumos subiect de conversație pe care l-ai putea stăpâni. Atunci da, devii frustrat. Și așa cum bine știți suntem o nație de frustrați. Iată de ce!

 

Ce e de făcut?

- Rucsacul în spate și hai la hoinăreală!  Apuseni, Caracal, Bucovina ori Oltenia, Dobroga și Valea Oltului – toate ne așteaptă de mii de ani. Poate că a sosit timpul să le spunem și noi “Bine v-am găsit!”

- Să nu uitați niciodată că aveți o coloană vertebrală și doi ochi;

- Nu suntem cei mai deștepți, dar precis nici cei mai proști.  În orice situație modestia este arma noastră secretă. Fiți modești;

- Citiți, informați-vă, fiți contemporani, dar nu neapărat în pas cu moda;

- Asumați-vă compatrioții infractori. Știu, și mie mi-e silă de ei, dar oricât aș fugi de ei, tot mă prind din urmă;

- Înfrânați-vă lăcomia și grobianismul. Acestea sunt pedepsite de natură (bine, Dumnezeu) fără excepție.

- Aveți încredere în voi și în românașul de lângă voi, pentru că vă place sau nu, în străinătățuri, în inima noastră, tânjim după tovărășia unuia de-al nostru. :)

 

 

Una dintre pasiunile mele este să citesc cărți vechi, cărți scrise de mari români despre neamul lor și publicate până în anii 1940.  Astfel,  Constantin Rădulescu-Motru, Simion Mehedinți, Constantin Kirițescu, Ion Coman, Ion Simionescu și alții, m-au ajutat să îmi conturez propria imagine despre noi ca nație. Vi-i recomand din toată inima.

Acum 100 de ani niște oameni ne-au arătat calea, ne-au arătat că putem. Treaba e că nu prea vrem… SAU VREM?!?

 

 

Q.E.D.

 

 

P.S. Greu va fi să ajungă mesajul meu unde trebuie…

12 Raspunsuri

Mai, cand eram mai mic mi se parea bizar ca Miorita e balada nationala. Adica o poveste a fatalismului cu oi. Macar de era ceva eroic cu balauri si cavaleri. Dar nu- oi!
Acuma am inceput sa inteleg ca e corect. Si partea cu oile si partea cu fatalismul. In plus o enorma vulgaritate si lipsa de implicare activa (adica altceva decat trancanitul despre lucrurile care nu merg). E mizerie in tara? Apleaca-te si ia o hartie de pe jos, chiar daca nu ai aruncat-o tu. E mai important decat 74 de posturi pe blog si articole de ziar moralizatoare. Apoi, iti dau dreptate, dupa ce mi-am facut si eu vacantele regulamentare in Grecia, Bulgaria si Turcia, in ultimii doi ani am inceput sa am revelatii tampe gen Sarata Monteoru si imprejurimile sau Gura Humorului, Cheile Bicazului, Enisala, etc. Sunt atatea de vazut la noi si chiar exista azi (alese cu atentie si discernamant) locuri bune de stat, hoteluri si pensiuni unde sa nu te umpli de nervi.
In alta ordine de idei, exista o asemanare ciudata intre toparlanul turist roman din Bulgaria si cel englez din Spania. Aceeasi atitudine de adolescent plecat de-acasa, numai ca englezul(50 de ani, working class, ras in cap, tatuaje grotesti pe umar) nu lasa in urma pe plaja petul de Kamenitza, in rest…

08.21.13

Este bine să ne intoarcem la ale noastre si este si mai bine să ne asociem cu Greuceanu să o descăpătînăm pe Miorita aia odata.

Ti-ai pus vreodată problema că Miorița de fapt, a fost indusă? Milioane de copii..generații, au fost educati in spiritul fatalismului si al lipsei oo-lelor…

Unii se ridică si scutură lantul, pe bloguri prin presă…

Românii mei preferați sun aia care zic “mor cu cutare problema de gât” ” sigur trebuie sa existe o rezolvare”
Treaba e ca “asta-i viata” sau “n-ai cei-i face” o avem prin gene… si eu.

http://www.viata-libera.ro/societate/45418-balarii-avem-oricum-plante-toxice-in-centrul-galatiului-viata-libera-cotidian?utm_source=dlvr.it&utm_medium=facebook

Intamplator azi citeam acest articol de ziar. Deci un om observa ca pe un caldaram creste o planta otravitoare, care poate face rau copiilor, etc. Ce face el? Smulge buruiana? Desigur nu. Anunta ziarul local si e pomenit in maretul articol. Problema rezolvata. Cam asta e nivelul de implicare civica al nostru.

08.21.13

Trăznet asta! Stiu ca am râs bine!

“Dumnealui ne-a spus de pildă că pe strada Roşiori, aproape de joncţiunea acesteia cu strada Brăilei, a văzut o tufă de Poama câinelui, plantă toxică, care ar putea să pună în pericol viaţa unui copil. Nu ştim dacă cititorul nostru a identificat corect planta, pe care ne-a rugat s-o fotografiem, dar ceva e sigur: cel puţin ca aspect, tufa este… toxică!”

Cand eram mic, la mine la Alexandria, era plin de bozii ( asa le spune la noi) dar erau asa de banale incat nici nu ne interesau. Stiam ca boabele alea albastre sunt otravitoare…si cu asta basta. Acum mi se pare ca e o stare de criza municipala existenta unei bozii. Asta e tare…:))

Comentarii
Domnule Cristi,
Intrebi mai sus:
“De ce nu ne promovăm țara ?
Pentru că suntem proști și infatuați.”

Articolul asta, scris de Dumneata, e unul reusit:
http://www.vinland.ro/calator-in-tara-altora/vacante-in-thassos-cum-procedam/

De ce promovezi altceva?
Te cam contrazici….

08.21.13

Domnule Chindea,

Vă multumesc pentru aprecieri.
Nu văd ce e rău în a scrie despre lucruri frumoase pe care le găsim si pe la alții. Așa cum promovez destinații românești, promovez si locuri frumoase din alte țări.

Este minunat să vizităm locuri frumoase de pe planeta Pământ și este foarte bine să le promovăm. Nu cred că nu ați fi de acord cu mine.

Nu văd unde este contradicția când îi indemn pe oameni să viziteze locuri frumoase din lume, dar in acelasi timp le aduc aminte să nu uite de țara lor.

România este pe primul loc,adevărat, dar haideți să nu uităm că mai există și alte 194 de țări în lume…

08.21.13

A sta in spatele unui ecran si a scrie realitatea perceputa de tine e usor.
Din pacate te limitezi la Romania fortei de munca ieftina…
Nu are rost sa imi risipesc timpul cu o persoana care nu a avut si nu poate intra in lumea romanilor care conduc companii multinationale, idei marete si proiecte de miliarde….varfurile Romniei de rahat pe care o prezinti.
Ai scris ceva…voi printa pe o bucata de servetel si il voi folosi cu grija!

08.21.13

De ce nu am șters comentariul de mai sus?
Pentru că aparține unui român de “succes”. Se numește Tudor Marchis din Gherla si acum conduce o afacere de mai multe mii de miliarde de dolari in India.
Acum, se pare că inteligența nu are nimic in comun cu limbajul. Mă rog, când apari pe coperta revistei Business Magazin, îți permiti orice.

http://www.businessmagazin.ro/cover-story/clujeanul-de-32-de-ani-care-face-afaceri-de-milioane-de-dolari-in-india-11122052

08.21.13

Ah, Tudor cat de infumurat poti fi. Comentariul tau te descalifica definitiv. Tu care ai ajuns la masa bogatilor, tu care ai proiecte marete si afaceri de miliarde. Tu care nu ai inteles nimic din vorbele de mai sus.
Din pacate esti un parvenit si, da, eu mi-am pierdut timpul citindu-comentariul de prost gust….
sper sa ramai unde esti…arogantule.

08.21.13

Sunt extraordinar de curios ce nu iti place in articolul ala din Business Magazin. Cat de mult uraste Romanul ala de 3 bani Romania si cat de rusine ii este ca e roman…

08.21.13

Tudor Marchis vei muri cu aceasta extraordinară curiozitate… :D

Banuiesc ca te plictisesti tare la Bangalore din moment ce te cauti pe mici bloguri si pe la articole scrise cu ceva timp in urma…

08.21.13

sa sti ca e plictiseala mare… apare situl asta sus la cautarile mele. dar mno acum fiecare cu stilul de viata ales. unii cu pliciseala altii cu munca altii cu blogareala. Bani sa fie. Bafta sa ai Cristi

Spune-ti parerea

* Numele, Email-ul si , Commentarile sunt necesare
*

Cautare

Recomandari

Navigare

Vinland pe Facebook

Când postez

August 2014
M T W T F S S
« Jul    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031