Călător în țara mea
Conacul Nicolae Bălcescu
Pentru mulți dintre noi, pe drumul ce leagă Piteștiul de Râmnicu Vâlcea, cele mai importante obiective turistice sunt cele trei aglomerări de grătare ale firmelor Cicicu Undog, S.C. Beby S.R.L si evideent Sat Bos. Pentru toată românimea, Deduleștiul este trecut cu litere boldate pe orice hartă rutieră de bun simț.
Venind dinspre Pitești, cum am mai zis, daca reusim să ne rupem de miresmele Deduleștilor, la vreo 6 km mai la deal dăm de un indicator pe care scrie: Conacul Nicolae Bălcescu – 6 km.
Eu zic că musai trebuie să vă țină curajul și dorința de cultură și dragostea de țară..și micul de Dedulești ca să virați prin comuna Milcoiu să ajungeți la Conacul Nicolae Bălcescu din comuna cu același nume. Nu veți regreta.
Înainte de a trece mai departe doar două lucruri vreau să punctez:
1. Comuna Nicolae Bălcescu nu s-a numit așa până în anii ’50, s-a numit Bălcești, după moșie. Prima atestare documentară este în 5 Aug. 1629. Rebotezarea ei a făcut parte din acel proces stupid de distrugere a identității rurale din perioada comunistă. Mai există o Nicolae Bălcescu și în Bacău, mai e una și în Constanța.
2. Conacul Nicolae Bălcescu ar trebui să se numească de fapt conacul Bălceștilor – asta este varianta istoric corectă. Dar spre binere tuturor, e bună totuși și denmirea actuală, mai ales că expoziția din interior este axată pe viața și faptele lui Nicolae Bălcescu.
Dar să purcedem:
Traseu: din Comuna Milcoiu urmați indicatoarele. Foarte bine amplasate și foarte evidente. Drumul este decent până la intrarea în curtea conacului.
Lungime traseu: 12 km dus întors (abaterea de la drumul național)
Costuri: 3 lei taxă de intrare, 5 lei taxă de fotografiere.
Așa cum am scris, drumul până la conac este în stare bună. La 20 de metri în fața întrării este o parcare în care încap 7-8 mașini. Evident, în adevăratul spirit românesc, vă puteti duce cu mașina până în poartă…
Intrarea în conac se face practic prin spate, acesta fiind orientat cu fața către deal și pădure oarecum spre nord-est. Domeniul este mare, are câteva hectare bune și cuprinde conacul propriu zis, câteva anexe (una chiar foarte frumoasă), o bisericuță din lemn, o căruță mică, ceva curci, găini și o găleată roșie – o veți remarca în poze.
Iată intrarea:
Puțină istorie:
Conacul, așa cum îl vedem noi astăzi, a fost construit începând cu anul 1824 de către Tănase Bălcescu și sora acestuia Zinca. Tănase apare în cronici încă din 1791 ca fiind zapciu în plasa Topologului și polcovnic de Potere. “Casa mare boierească”, așa cum era denumită odinioară a fost terminată în 1828.
Tănase Bălcescu a avut patru copii: Maria, Iancu, Safta și Zinca.
Zinca Bălcescu este mama lui Nicolae Bălcescu. Acesta va purta numele mamei din cauza faptului că tatăl sau, pitarul Barbu sin Petre a murit timpuriu.
Nicolae Bălcescu a mai avut oarece frați și surori pe care musai trebuie să îi pomenesc:
– Costache Bălcescu ( zis și Prințul Negru) a fost printre altele ministru de finațe în timpul lui Cuza iar sub Carol I a fost deputat, senator si președinte al Consiliului de Administrație al C.E.C.
– Maria Bălcescu căsătorită cu Scarlat Geanoglu, ocârmuitor (un fel de Dragne) al județului Teleorman. Maria s-a judecat cu mamă-sa pentru că nu i-a dat dota promisă la căsătorie;
-Barbu Bălcescu – primar al Craiovei și mare avocat. Printre copii lui Barbu se numără și Zoe, care s-a căsătorit cu Nicolae Mandrea.
Zoe si Nicolae Mandrea au moștenit conacul de la Bălcești.
Aici să vă mai spun că Nicolae Mandrea a fost un apropiat al lui Carol I și a deținut printre altele și funcția de președinte al Înaltei Curți Casație.
Radu N. Mandrea, fiul lui Nicolae a intrat în posesia conacului printr-un act de donație. Acesta a donat mai departe conacul statului român la 31 Martie 1948 cu scopul ca așezământul să devină tabără de creație artistică. Cam asta a fost și scăparea conacului de a ajunge sediu de C.A.P, balamuc sau te miri ce depozit sătesc.
Muzeul așa cum este în zilele noastre
Astăzi, conacul găzduiește o expozitie complexă, frumos structurată care ne poartă deopotrivă prin lumea boierimii secolelor trecute dar și prin viața și activitatea lui Nicolae Bălcescu.
Primele camere ale turului sunt dedicate preponderent vieții de acum două secole. Pașii ne poartă prin birouri, saloane, dormitoare, în care putem admira covoare oltenești, veselă, piese de mobilier rare, o sobă de teracota din cahle de Renania realizată la mănăstirea Văcărești și multe altele.
Trebuie spus că muzeul este admirabil întreținut, deși în materie de aranjament se mai pot aduce câteva îmbunătățiri. După ce trecem de camerele mai sus amintite, ajungem în secțiunea dedicată vieții lui Nicolae Bălcescu. Aici putem admira documente legate de activitatea revoluționară a acestuia, diverse opere ( există și un volum din Românii supt Mihai Voievod Viteazu), evident, cărți scrise de alții despre viața si opera Bălcescului, pe un perete putem admira si o schită cu ultimul drum pe care l-a urmat Nicolae Bălcescu către Palermo, actul original prin care se atestă că a fost înmormântat dar și câteva portrete ale acestuia. De altfel în muzeu puteți admira peste 15 portrete ale membrilor familiei Bălcescu-Mandrea.
În încheiera vizitei conacului, vă recomand să urcați până în foișorul acestuia. Este spațios, luminos și vă veți simți ca acum 100 de ani. 🙂
După o vizită răcoroasă în interior, ne mutăm în exterior. De la iesirea din spate facem stânga și dăm de câteva construcții mai noi. Una dintre ele mi-a atras atentia pentru ca este construită într-un stil românesc de bun gust. Probabil ca sunt ceva bioruri acolo. 
Este foarte posibil ca ceea ce vedem mai sus să fie o constructie mai veche renovata. Apropos de renovări, conacul trebuie consolidat. Nu iți trebuie ochi de inginer constructor ca să vezi ca e o chestiune de timp până când crăpăturile nu vor mai putea fi astupate cu ipsos. Sper să se întâmple cât mai repede.
În fața conacului ni se deschide privirii un parc, sau mai bine zis un fost parc, acum destul de subtirel întreținut, dar totusi plăcut și în bună regulă. Parcul este marginit de alei pe care sunt si câteva bănci – un loc potrivit pentru a medita un pic la farmecul vremurilor trecute. În partea stângă este amplasata o bisericuță din lemn care este deschisă și se poate vizita. Chiar daca o vizitati fără ghid, nu uitați că este un monument istoric și un lăcaș de cult, deci lăsați grobianismul la intrare. Vă zic asta deoarece în altar este o carte bisericească foarte veche pe care teoretic puteți pune mâna.
Iată și o poză cu biserica.
Lângă bisercă este o cruce de piatră veche. Este de fapt piatra funerară a Sevastiței Bălcescu (1818 -1883), cea care în 1856 a primit prin donație moșia iar în 1859 conacul și acareturile. Este singura persoană din familia Bălcescu care și-a găsit odihna veșnică aici.
Una peste alta, Muzeul Nicolae Bălcescu este un obiectiv turistic ce merită vizitat și vă recomand să faceți asta mai ales că este la doi pași de un drum foarte circulat.
Să aveți spor!
