Călător în țara mea Cu ce mergem la vie în călătorie Excursiile Vinland Prin lumea vinurilor
Drumul Viilor
Mai jos vei afla cum a început, la finalul anului 2012, povestea acestei excursii viticole, însă dacă vrei să te înscrii și să experimentezi lumea vinului, acesta este programul pentru 2015. 🙂
Drumul Viilor – Dealu Mare – Editia 2015 (3)
__________________________________
Să ne imaginăm…
Dis de dimineață, într-o zi friguroasă de noiembrie, câteva care trase de boi mergeau agale pe un drum desfundat dar înghețat ce ducea la Ploiești. Șina roții încă se afunda adânc în noroiul clisos ce în permaneță era frâmăntat de copitele grele ale boilor. Dinspre Mizil sau Urlați, de la Pietoasele sau de dincolo de Buzău, alte care și alți țărani se întovărășeau formând un șarpe lung și leneș ce în cele din urmă ajungea la București.
Din când în când, câte un car cu un butoi uriaș, se afunda în noroaie până la osie. Ca într-un ritual vechi, podgorenii se adunau cu toții să scoată carul pentru ca întreg convoiul să meargă mai departe. Boii se opinteau, mugeau, cădeau în genunchi, iarăși se ridicau, oamenii asudau și înjurau printre dinți. Nici un rezultat. Carul nu se mișca. Atunci, doi-trei cai se legau pe lângă boi, mai mulți oameni veneau să își ofere ajutorul și toată suflarea deopotrivă, într-o gigantică forțare scotea atelajul din clisă. Încetișor, convoiul se punea din nou în mișcare.
Vinurile din Dealu Mare mergeau la București. O odisee ce se repeta de două ori pe iarnă. Odată pe la sfârșit de noiembrie și mai apoi în miezul iernii înainte de Moșii de Iarnă.
Câteva care se duceau la Ploiești, unele urcau spre Sinaia iar altele își continuau drumul până la Giurgiu. Ajunse la porțile Bucureștilor, la bariera Bănesei, convoiul se răsfira, se scurgea ca un fluviu într-o deltă uriașă. O parte din vinuri ajungeau în pivnițele caselor boierești de pe Podul Mogoșoaiei, de pe Dealul Cotrocenilor ori Dealul Spirii, altele umpleau cramele mănăstirilor Văcărești, Cernica, Pasărea ori Snagov, dar cele mai multe ajungeau în birturile și cârciumile din mahalalele Bucureștiului.
Feteasca neagră, șarba, plăvaia sau braghina erau așteptate de toată suflarea orașului.
După mai bine de două săptămâni podgorenii se întorceau acasă cu câtiva bănuți, cu grâu, cu porumb și cu cele trebuincioase pentru iarnă.
Sute de ani acest model ahetipal a funcționat fără greș. Chiar și în anii ’40 la porțile Bucureștiului toamna târziu apăreau carele cu butoaie de vin.
Carul cu Boi – fotografie de Alexandru Bellu – în custodia Muzeului județean Prahova.
Acum să ne oprim din imaginat.
Mai sus m-am străduit să redau o secvență din drumul vinului. Cam așa stăteau lucrurile în secolele trecute. Nimic romantic, nimic poetic.
Astăzi, informațiile pe care le avem asimilate în legătură cu drumurile vinului sunt foarte difuze și eterogene. Adevărat, în 2012 par a fi niște trasee turistice prin Subcarpați și nimic mai mult. Niște indicatoare care îți arată că în cutare direcție ar fi drumul vinului.
Așa să fie oare?
Nu, nu este așa. Drumurile vinului sau ale viilor înseamnă mai mult de atât. Mult mai mult.
De mii de ani, vitis vinifera a rămas neschimbată. Că o creștem pe araci sau pe șpalieri, că o lăsăm liberă să se întindă pe pământ sau că singură se agață de copaci, este la fel: neschimbată. De aceleași mii de ani vinul este la fel: roșu, alb sau roz. Sec sau dulce.
De veacuri procesul de vinificare este practic neschimbat: Strugurii se coc, se culeg, se zdrobesc, se fac must, mustul se fermentează..și în cele din urmă apare vinul. Pare simplu, nu? 🙂
Noi ne-am schimbat. Și o știti foarte bine.
Și poate că ar fi momentul să ne mai schimbăm odată. Să ne oprim măcar pentru o clipă, să ne întoarcem privirea și să ne uităm un pic la moștenirea noastră, la ceea ce am primit de la strămoși. La unul din lucrurile care ne-au individualizat și care ne-au statornicit pe acest pământ. Să ne uităm la podgoriile noastre. Dacă ne plac, putem merge mai departe.
Unii dintre noi au făcut chiar mai mult de atât. Crame noi, cu respect pentru tradiție dar și pentru calitate, au început să se dezvolte. Astăzi ne putem mândri cu vinuri și vinificatori de elită. Ne putem mândri cu conace, crame vechi și case boierești admirabil restaurate, cu mănăstiri și cu veritabile case țărănești.
Dar ca se ne mândrim cu toate acestea trebuie mai întâi să le cunoaștem, să le gustăm, să le atingem, să ne înfruptăm din ele și apoi, cu sufletul plin, să le spunem și altora ce locuri minunate avem și noi.
De aceea, cu pași mici dar hotărâți, câțiva oameni s-au implicat într-un proiect denumit “Drumul Viilor”
Dumul Viilor este de fapt o excursie de o zi sau de două zile la câteva dintre domeniile viticole din Dealu Mare
Programul de o zi include:
– Transport București – Dealu Mare – București;
– Vizită cu degustare la cramele Budureasca, Lacerta, Domeniile Săhăteni sau S.E.R.V.E;
– Prânz la pensiunea Casa Colinelor 3* din Urlați;
– Vizită la Conacul Bellu și la mănăstirea Jercălăi;
– Ghid însoțitor.
Programul de două zile include:
– Transport București – Dealu Mare – București;
– Vizită cu degustare la cramele Budureasca, Lacerta, Domeniile Săhăteni și S.E.R.V.E;
– Cazare în camere duble la pensiunea Casa Colinelor 3* din Urlați;
– 3 mese incluse ( cină, mic dejun și prânz) ;
– Vizită la Conacul Bellu și la mănăstirea Jercălăi.
– Ghid însoțitor.
Tarifele sunt:
60,00 Euro/pers – pentru programul de o zi;
120,00 Euro/pers – pentru programul de două zile.
Excursia se organizează în zilele de: 18 si 25 August, 1, 8, 15, 22, 29 Septembrie și 6, 13 20, 27 Octombrie
Se pleacă din fața wine-barului O mie de chipuri (11 iunie, nr. 17, sector 4,) la ora 08:30 dimineața.
Grupul minim este de 10 persoane.
Pentru detalii și înscrieri puteți scrie sau suna la:
E-mail: cristipitulice@gmail.com
Mobil: 0720 350 237
Sau la Wine-barul O mie de chipuri:
Telefon: 031 436 88 09
Evident, acest traseu se poate face și individual, însă trebuie să țineți cont de faptul că degustările la crame se fac doar pe bază de programare iar grupul minim este de 6 persoane.
Sper că v-am stârnit interesul și că vă veți alătura aceste inițiative. 🙂
Pe curând,
Cristi
