Vinland pe Facebook
Scormonitor
Ce va pregatesc
< 2019 >
May 19
  • 19
    No events
Călător în țara mea

Zece monumente industriale ale României de vizitat în 2014 (I)

By on March 27, 2014

 

Astăzi avem smartphone, wireless si LCD, pentru că timp de peste 200 de ani înaintașii noștri, la lumina lămpii sau a opaițului, născoceau incredibile mecanisme, pentru că, tot ei,  sfidând orice pericol și cu o perseverență drăcească au înghesuit din ce în ce mai mult cărbune în gura lacomă a unui cazan de locomotivă ori de transatlantic, pentru că din câteva cabluri și o enormă cantitate de ingeniozitate au reușit să își ia zborul și pentru că printr-o muncă titanică cu mașinării primitive sau chiar cu mâinile goale au pavat drumul nostru către stele.

Transformate astăzi în adevărate curiozități, la vremea lor, obiectivele de mai jos erau adevărate capodopere ale timpului și ale geniului ingineresc.

În țările civilizate, monumentele industiriale sunt prețuite si apreciate la adevărata lor valoare. Dacă nu vă vine niciunul în minte acum, vă scriu eu trei: Complexul Gazometrului din Viena, Calea Ferată Semmering, tot din Austria sau Minele de cărbuni din Zollverein – Germania.

Astăzi, multe dintre ele au devenit centre culturale, obiective turistice foarte vizitate si care aduc și bani și recunoaștere zonei respective.

Ați fi surprinși să vedeți câte monumente industriale avem și noi, pentru că, de voie, de nevoie, timp de 100 de ani (1889-1989) România a fost una din țările care s-au putut numi industrializate.

Dar să purcedem!

 

10. Furnalul de la Reșița

 

Mai precis “Furnalul nr. 2” Reșița.  Pentru noi, dar si pentru Austro-Ungari, Reșița a avut o însemnătate deosebită. Era alchimista imperiului. De la locomotive la tunuri, de la elemente de poduri până la șine de cale ferată – asta produceau Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa. Reșița a ținut câteva războaie locale, dar și două războaie mondiale. Reșița a construit o multime de poduri si viaducte în toată România. Zeci si zeci de ani, Reșița a pus în mișcare neamul românesc.

Furnalele 1  și 2 („cuptoarele” Franzikus şi Josephus) au fost construite în 1892 pe amplasamentul a celor trei furnale initiale (două construite în 1771 și al treilea în 1850).  De-a lungul timpului au suferit mai multe modificări si modernizări, poate cea mai importantă fiind cea din 1962 prin care ambele furnale au ajuns la capacitatea de 700 mc.  În 1991 furnalele își încetau activitatea.  Furnalul nr.1 a fost repejor pus la pământ de către “domnii” investitori ruși.  Frate-său a scăpat ca prin urechile acului….

Furnalul nr.2 este unul dintre ultimele elemente ce ne mai arată puterea de odinioară a Reșiței. Mare și complicat, monstrul se odihneste acum. Momentan, este apărat prin intermediul unui proces.

Din păcate, fiind proprietate privată, furnalul nu se poate vizita, dar, totuși, dacă ajungeți la Reșița nu strică să faceți o mică excursie pe Dealul Crucii de unde puteți admira panorama uzinelor de fier Reșița.  Un loc ideal pentru următoarea serie din Hunger Games. 😀

Mai multe detalii găsiți aici: http://resitasiimprejurimile.weebly.com/furnal.html

Localizare: Str. Mihai Viteazu, Reșița

Coordonate GPS: 45.292138, 21.903198

Sursa imaginii: Robert Babiak/Panoramio

 

9. Hidrocentrala Sadu I

Pe râul Sadu, cred că sunt vreo cinci hidrocentrale, una după alta pâna la lacul Negovanu, însă cea mai veche, cea mai mică și cea mai dichisită dintre ele este chiar în Sadu – Hidrocentrala Sadu 1.

Construită la 1895, era prima hidrocentrală din România, a doua din Europa și a treia din lume care avea și posibilitatea de a transporta la distanță energia produsă, în cazul de față la Cisnădie și Sibiu. Iacă asa, Sibiul a fost primul oraș din România alimentat cu energie hidroelectrică. Sadu a fost prima comună electrificată.

Mai tare de atât este faptul că Sadu 1 este încă funcțională. Modernizată de mai multe ori și ajutată de suratele din amonte este și astăzi un contribuabil de nădejdie la iluminarea sibienilor.  Pe la 1907, Sadu I s-a conectat cu Sadu II și așa a apărut primul sistem conectat de producere a energiei electrice de pe la noi.  Pentru că s-au dovedit a fi prea mici, turbinele inițiale, Girand, au fost repede înlocuite, prin 1901-1905 cu turbine model Francis produse de Ganz.  Bătrânele turbine Francis funcționează și astăzi. 🙂

Interesant este faptul că la această dată, regățenii o luaseră înaintea imperiului, ei montând cu un an mai devreme turbine Francis la hidrocentrala de la Sinaia, dar despre asta veți citi în a doua parte a topului.

Cred că este una dintre puținele hidrocentrale care se poate vizita.  Este, practic, un muzeu în funcțiune.  În cele trei săli (Cronos, Hermes și Vulcan) veți găsi o o mlțime de documente, de explicații și de artefacte specifice acestei industrii. De remarcat sunt imaginile in care Oskar von Miller, proiectantul și constructorul centralei, apare alături de Thomas Eddison sau Henry Ford.

Uzina hidroelectrică Sadu 1 este o excelentă oportunitate de a vă familiariza cu turbinele, generatoarele, transformatoarele și cu o mulțime de suruburi, palete, piulițe ori alte utilaje specifice acestei industrii.

Localizare: Comuna Sadu, Sibiu.

Coordonate GPS: 45.664431, 24.172690

Sursa imaginii: www.sadu-sibiu.ro

 

8.  Podul “Regele Carol I” de la Cernavodă

Pe lângă podul ăsta trecem de cel puțin două ori pe ani. Nu cred că este român să nu fi auzit de el, iar când trecem pe la Cernavodă, ne holbăm la el cu acelasi interes si aceeași admiratie ca atunci când l-am văzut prima oară. Dar câti dintre voi ați oprit? Câți i-ați făcut o poză de detaliu?

La 1895 era podul cu cea mai mare deschidere din Europa continentală și al treilea cel mai lung pod din lume, o minune inginerească ce a ajuns repede celebră pe continent. Celebru a ajuns si proiectantul și constructorul ei – Anghel Saligny.  Cu podul de la Cernavodă, România se instala confortabil în loja statelor cu industrie si gândire contemporană.

Fapt istoric: Testul de incercare a fost realizat chiar în ziua inaugurării si a presupus tranzitarea podului de către un convoi de șase locomotive grele cu o viteză de 60 km/h. La scurt timp, trenul oficial a traversat podul cu 80 km/h.  În 1917, podul a fost minat și distrus parțial de către armata română în retragere. A fost reparat în 1921 și a funcționat până în 1987.

De admirat: Porțile monumentale de la cele două capete ale podului si complexul statuar al celor celor doi dorobanți – este situat la capătul dinspre Cernavodă.

Localizare: ei, na…

Coordonate GPS: 44.339732, 28.019943

În imagine: vedere de la începutul secolului XX cu unul dintre dorobanți.

 

 

7. Calea ferată Anina-Oraviţa

Revin, aproape obsesiv, cu această destinatie pentru că din multe puncte de vedere este una dintre bijuteriile turismului din România.

Citiți aici despre regii cărbunilor:

http://www.vinland.ro/calator-in-tara-mea/mocanitele-romanesti-32-trasee-de-neuitat-cu-poneii-cailor-ferate/

Localizare: Anina – Oraviţa, Caraș-Severin

Coordonate GPS: 45.090838, 21.853121

În imagine: Viaductul Schlucht

 

6. Uzina Hidroelectrică “Grebla” – Reșița

Dacă tot ați ajuns la Reșița să vedeți furnalul, o raită până în cartierul Stavila este foarte potrivită pentru a vedea uzina electrică. Mă rog, este vorba despre complexul uzinei electrice, deoarece pe lângă aceasta, mai avem  castelul de apă și conductele de forță.  Construită în 1903-1904, pentru a furniza energie electrică uzinei metalurgice din Reșița, uzina folosea apa Bârzavei si avea în componență cinci turbine Pelton (făcute de Ganz)  cu puteri variabile – 3 x  2500 CP, 2 x 170 CP și 1 x 35 CP.  Uzina încă funcționează. A fost retehnologizată în anii 1970. La construcția uzinei, pentru că pe vremea aceea, frumosul avea alt sens, s-a pus mare accent atât pe stilul arhitectonic cât  și pe  funcționalitate, astfel că astăzi putem admira una dintre cele mai frumoase clădiri ale unei hidocentrale românești.

Localizare: Reșița, Str. Primăverii.

Coordonate GPS: 45.291934, 21.942172

 

5. Furnalul de la Govăjdia – Hunedoara

Este cel mai vechi furnal din România și primul furnal din Europa cu flux continuu.  Astăzi pare o jucărie stricată, dar la 1810 era una dintre cele mai performante stații metalurgice din Europa.  Furnalul de la Govăjdia este celebru datorită fontei care a ajuns la Reșița pentru a turna unele componente ale turnului Eiffel.  Dacă ajungeți la Govăjdia, puteți vizita si ruinele forjelor și ale topitoriilor, dar și sectiuni dintr-o fabuloasă cale ferată îngustă  Hunedoara-Govăjdia-Retișoara.

Este un punct de oprire obligatoriu pentru o tură în înima siderurgiei românești  Hunedoara – Călan – Oțelul Roșu (zis și Bistra)

Localizare: Govăjdia, Hunedoara

Coordonate GPS: 45.740562, 22.791339

Mai multe detalii: http://arhitectura-1906.ro/2012/09/diplome-uaim-2012-centru-al-tehnicii-fierului-govajdia/?fb_action_ids=454902891214822&fb_action_types=og.likes&fb_source=aggregation&fb_aggregation_id=288381481237582

Sursa imaginii: Arhiva Pilu Găină, via Evenimentul Zilei.

 

spre partea a doua >>

 

 

TAGS
RELATED POSTS
2 Comments
  1. Reply

    Calin

    March 28, 2014

    Multumesc de info! Sper sa aibe succes si forta financiara cei de la muzeele sibiene si sa transforme halele din zona Independenta intr-un muzeu industrial adevarat. Primi pasi sunt facuti.
    Spre exemplificare, in Soligen exista o fabrica de forfecute transformata in muzeu industrial:
    http://www.calinturcu.net/2013/09/fabrica-transformata-in-muzeu-la.html

  2. Reply

    cristi

    March 28, 2014

    Foarte tare! Poate Bucureștiul are bafta cu Uzina de la Filaret. 🙂

LEAVE A COMMENT

*