Cronicuțele vinului
Vinuri esențiale(1): ITALIA – Brunello di Montalcino
M-am gândit că ar fi bine să deslușim împreună niste vinuri importante ale lumii astfel încât să nu mai fim prinși pe picior greșit și să nu ne mai surprindem făcând ochii mari când constatăm ceva de genul “Aaaa, Chianti nu e strugure??”
Drept pentru care, pe parcursul a 10 episoade, momentan, vom dezbate 10 vinuri esențiale din Italia: Brunello di Montalcino, Barolo, Supertoscanele, Chianti, Prosecco, Amarone, Nero D’Avola, Greco di Tufo, Montepulciano D’Abruzzo și Sangiovese.
Brunello di Montalcino
este probabil cel mai cunoscut si apreciat vin al Italiei. Alături de Barolo, Chianti si Amarone au dus faima macaronarilor pe toate continentele.
1. Ce este si din ce se face?
Brunello este este un fel de Maseratti al vinurilor. Se face dintr-un singur soi de struguri: Sangiovese .
Pe la 1400, în toată Toscana se cultiva cu mare zor Sangiovesele. Totuşi, un anume Sangiovese, în Montalcino, se numea Brunello. Un vin mai greu şi mai intens colorat. Pe la 1860, un viticultor local, Clemente Santi a identificat o anume varietate, o clonă, de Sangiovese pe care a început să o cultive separat. Brunello, asa cum îl ştim azi, tocmai se născuse. Totuşi, meritul ii aparţine nepotului lui Clemente, Feruccio Biondi-Santi, care a elaborat reţeta finală pentru Brunello. Această clonă de Sangiovese generează nişte vinuri aşa de bune, încât Brunello di Montalcino era un superbrand încă din perioada înterbelică. Cum a ajuns aşa, vă povestesc la un pahar de vin. 🙂
În 1980, Brunello di Montalcino a primit statutul de D.O.C.G.
2. Unde se face?
Probabil într-unul dintre cele mai pitoreşti locuri de pe faţa globului cu Europa. La 50 km sud de Siena, în Montalcino.
Pentru că pe la 1200-1400 era la mare modă să fii guelf sau ghibelin şi să ţi-o dai în parte în piaţa publică, locuitorii din Montalcino s-au preocupat în acest sens si au construit o sumă de edificii în acest orăşel ce astăzi au devenit atracţii turistice aproape la fel de celebre ca bătrânul Brunello. Intensitatea vieţii medievalale şi-a pus amprenta asupra oraşului de astăzi extraordinar de intens. Cartierele de acum 500 de ani încă mai există, ba chiar şi culorile acestora au rămas neschimbate, iar în centro stroico, dacă nu ar fi automobile, ţi-ai bea vinul la fel de relaxat chiar şi atunci cânt ar trece garda papală pe lângă tine.
3. Cum se face şi cum ar trebui să fie?
Brunello se face doar din soiul Sangiovese din zona Montalcino, dar nu orice vie se califică să producă Brunello. Cantitatea maximă admisă pentru recoltare este de 8 tone/hectar şi doar 68% din struguri se transformă în must pentru Brunello. Viile nu trebuie să fie la altitudini mai mari de 600 m. Vinul este maturat cel puţin doi ani în butoaie de de stejar de diferite volume şi minim 4 luni în sticlă; 6 luni pentru Riserva. Concentraţia minimă de alcool trebuie să fie de 12,5%, însă majoritatea se zbat între 13,5 – 14-5%. Reziduul uscat trebuie să nu depăşească 26 gr./l, iar aciditatea să nu fie mai jos de 5 gr./l.
Culoarea este rubinie intensă, care, cu timpul începe să prindă nuanţe din ce în ce mai spre portocaliu, spre granat mai cinstit.
Notele principale gustative sunt calde, ample, tanini sunt uşori iar corpul este armonios, bine structurat şi intens.
Dacă notele de culoare variază foarte puţin, notele de degustare au o amplitudine destul de mare, în funcţie de producător.
Oficial şi obligatoriu Brunello este pus la comercializare la 50 de luni după anul recoltei. Versiunea Riserva mai leneveşte un an în plus la producător în pivniţă.
Deci, dacă în 2014 puneţi mâna pe un Brunello din 2011 sau 2012, se numeşte că puneţi mâna pe un fake. 😀
În fiecare an, în Februarie, Consorzio del Vino Brunello di Montalcino, publică informaţii despre calitatea recoltei anului anterior. Astfel, dincolo de Robert Parker, James Suckling & Co, acest consortiu spune din prima dacă Brunello, Rosso, Moscadello şi Sant’Antimo au avut noroc au ba.
4. Cine il face ?
Pe la 1960 erau doar 11 producători de Brunello ( Biondi-Santi, Soldera, Costanti, Fattoria dei Barbi ori Canalicchio di Sopra), iar în 1968 guvernul italian îi acorda deumirea D.O.C.G (Denumire de origine controlată şi garantată), adică era recunoscut oficial ca unul dintre cele mai bune vinuri ale Italiei. În 2010 erau înregistrati 209 producători de Brunello. Mulţi sunt foarte mici, mulţi nici măcar nu fac serii consecutive, dar asta nu înseamnă că nu fac Brunello de elită.
Voi nominaliza doar 6 dintre ei care, prin importatori, sunt prezenţi şi în Romania:
Biondi Santi – ăia care trebuie. Cel mai cunoscut producător, tatăl lor.
Col d’Orcia – o interpretare modernă a bătrânului Brunello. Vinuri contemporane.
Bacci – Castello di Bossi – unul dintre cele mai elegante şi high-class Brunello de pe la noi.
Banfi – popular, mainstream, Brunello şcoală.
Casanova di Neri – vinuri foarte bogate, volubile. Vinuri de 100 de puncte confirmate.
Frescobaldi – Brunello structurate, masive dar atletice şi frumos proporţionate.
Toate vinurile de mai sus se incadrează în gama de preţ 150 – 220 lei.
5. Preturi ( de ce este scump?)
Că merită.
Ca la orice vin de elită, procesul laborios de vinificare costă bani. Bani costă şi renumele şi marketingul.
O sticlă de Brunello costă între 10.00 EUR şi 400.00 EUR.
Cele de 10.00 EUR – 20.00 EUR sunt niste Brunello pentru că au primit binecuvântare de a purta această denumire, altminteri nu au ce căuta pe o masă serioasă. (Mă rog, poate prin magia sorții și norocul hazardului s-ar solda vreo serie grea, atunci da, merită cumpărat.)
De la 30.00 EUR în sus sunt adevăratele Brunello, cele care merită băute și colecționate.
Concret: la 10.00 EUR, decât să luați un Brunello de jucărie mai bine luați un Chianti în firea lui.
6. Despre învechire.
Dacă vă bate gândul să colecționați ceva Brunello, iată ce ani trebuie să vânaţi:
Ani extraordinari: 2003, 2006, 2007
Ani foarte buni: 1995, 1997, 1999, 2001, 2004, 2005, 2008
Ani mai fără noroc: 2002, 1984 – cică ăsta a fost cel mai varză.
Anii nepomeniţi au fost aşa şi aşa.
Oficial, Brunello se poate învechi cu succes 30-40 de ani, însă majoritatea producătorilor au sticle cu vin în perfectă stare ce au şi până la 100 de ani vechime.
7. Deci?
Brunello este un “must have” pentru orice iubitor de vin. Mic sau mare. Profesionist sau aspirant. Un colecţionar de vin care nu are Brunello nu e colecţionar. Vânaţi serii scurte sau producători atipici. Peste ani, valoarea acestor vinuri s-ar putea să explodeze.
Nu prea are haz să ai în colecţie un Banfi sau un Piccini – le găseşti la Metro. Sunt vinuri extraordinare, însă sunt foarte populare. Este cu mare ştaif să ai un Biondi Santi sau un Castello di Bossi.
Bonus: trei curiozităţi:
1. Cea mai veche sticlă de Brunello este Biondi Santi 1888 Riserva.
2. Cea mai scumpă sticlă de Brunello, evaluată şi comercială, are valoarea de 52.000 Euro.
3. Începând din 1992, Consorzio del Vino Brunello di Montalcino, comandă câte o placă comemorativă cu un anume subiect pe tema lui Brunello, pentru a fi expusă în primăria din Montalcino. Printre artiştii care au avut onoarea de a crea aceste plăci au fost Prada, Roberto Cavalli, Giorgetto Giugiaro sau departamentul de design al FIAT.
Lămuriţi?
Dacă da, Shut Down şi puneţi mâna pe pahar! 🙂
