Vinland

“Originea numelui Cozia” l-am scris acum vreo 12 ani…demult, tare de mult. Pe vremea când ma preocupam cu oarece doză de pasiune și seriozitate de toponimie.

Practic a fost prima mea scriere cât de cât în firea ei.  Articolul l-am publicat în 2003 și pe Alpinet.org, loc unde se găsește și acum în forma originală.

Aveți articolul mai jos doar cu ceva corecturi gramaticale. Nu toate. Ar fi arătat suspect.

Enjoy. 🙂

Originea numelui Cozia

Acest toponim are o arie de răspândire relativ vastă, dar cel care ne interesează pe noi este acela referitor la Masivul și Manastirea Cozia, ambele situate în N-E județului Vâlcea la ieșirea Oltului din defileul cu acelasi nume, într-o regiune bine împadurită.
În privinta originii si evolutiei acestui topomin exista două ipoteze principale formulate de Iorgu Iordan pe de o parte, și Emil Petrovici pe de alta parte. Trebuie amintit faptul ca acestea două ipoteze au fost formulate acum mai bine  de un secol.

Iorgu Iordan sustine că “Sinonim cu Nucetul este Cozia: celebra mănăstire întemeiată de M

Emil Petrovici

ircea cel Bătrân, ce se chema la început <Nucet>, dar deja în actul de la 1387 dat de ctitorul ei, figurează actualul nume – Cozia a cărui temă este Turca: KOZ//NUCA.  Nu este  vorba însă de un cuvant turcesc propriu zis (adică osmanliu), fiindcă pe la sfarsitul sec. XIV nu puteau exista în limba noastră  astfel de elemente lexicale, ci de unul peceneg sau cuman.””

Emil Petrovici este convins  ca numele Cozia este incontestabil slav: KOZA – CAPRA”

Dupa parerea noastră ipoteza lui E. Petrovici își pierde valabilitatea din următoarele motive:
1. Pentru ca acest nume (de sorginte slavă) să prindă rădăcini adânci în acel loc era necesar ca numele sa-i fost atribuit cu o bună bucată de timp înainte jumătatea sec. XIII (cel putin de o jumătate de secol sau un secol ) deoarece populația vlahă era deja cristalizată și bine individualizată în nordul Olteniei în sec. VI când și-a făcut apariția cel de al doilea val migrator (avarii, slavii si bulgarii).
2. In secolele VIII – XIII invaziile salve au continuat tot pe aceleasi directii ca si la inceput si anume pe culoarul Siretului spre Pen. Balcanica si prin Campia Panoniei spre coasta Adriaticii (R.F. Yugoslavia), ocolind in buna masura teritoriul tarii noastre. E adevarat, in decursul secolelor VI – XII au existat numeroase incursiuni in teritoriul Carpatic dar acestea s-au lovit de formatiunile prestatale si statale surprinzator de bine organizate si au fost subliniem incursiuni; putinele grupuri slave care s-au statornicit aici au fost rapid asimilate. Deci fondului lexical autohton (de pe Valea Oltului) fie nu s-a modificat, fie s-a modificat extrem de putin in nici un caz neducand la crearea de toponime majore precum Cozia.
3. Substantivul “capra “ este irelevant si neconcludent in a stabili o caracteristica a unei astfel de zone, aceasta fiind, pe de o parte, bine impadurita deci neexistand pasunile adecvate intretinerii unui numar importane de capre, iar pe de alta parte regiunea are alte elemente mult mai importante care o poate caracteriza. Acesta, de altfel, fiind unul din cele mai serioase argumente
4.Trebuie subliniat si faptul ca ultimele valuri slave care ar fi trecut pe aici (asa cum am mai amintit este putin probabil) in sec X-XIII ar fi gasit aici o populatie cumana stabilita aici la mijlocul sec X.
Asadar prin prisma acestor argumente consideram ca numele de ‘Cozia’ nu are nimic in comun cu limba slava, legatura vazuta de Emil Petrovici fiind pur intimplatoare.

In ceea ce priveste provenienta turca a toponimului Iorgu Iordan se apropie cel mai mult de adevar, dar printr-o subtila

Iorgu Iordan Foto: Agerpres

nuantare savantul se delimiteaza de natura problemei Exista si aici cateva argumente care vin in sprijinul ipotezei conform careia Cozia nu este de origine turca propriu zisa.

1. Imperiul Otoman devine limitrof spatiului romanesc abia la sfarsitul sec.XIV ( in anii 1388-1389 otomanii au atacat prima oara frontiera sud-estica romaneasca – deci dupa ctitorirea Manastirii Cozia!)
2. Singurele contacte intre romani si otomani inainte de de sfarsitul secolului XIV au fost numai in scurtele conflicte din peninsula Balcanica.
3. In ceea ce priveste originea turcica propriuzisa “KOZ//NUCA”, la prima vedere este plauzibila; inca si azi, la peste 600 de ani diferenta, la iesirea Oltului din defileu se pot intilni insemnate intinderi de nucete acestea dainuind in toponimia locala :La nucet, Nucetel, etc. Insasi locul pa care a fost ridicata Manastirea Cozia se numea inainte de ctitorire “La Nucet”.
4. Din punctul anterior se intelege ca exista denumirea de “La Nucet” exista inca din sec. XIV si aceasta a fost folosita oarecum in paralel cu denumirea Cozia – asa cum vom demonstra mai jos. Asadar nu exista nici o posibilitate ca sa se adopte o denumire – care intr-adevar reprezinta relitatea locului – venind dintr-o limba efectiv necunoscuta atunci pe teritoriul romanesc si mai mult primele contacte turco-romane au fost dupa anul 1387.

In concluzie exista foarte putine sanse ca provenienta toponimului “Cozia” sa fie din limba turca chiar se poate afirma ca este mai putin verosimila decat ipoteza slava.

In ceea ce priveste cea de a treia ipoteza – originea cumana a topominului – se impun de la inceput cateva precizari cu privire la originea si existenta cumanilor pe teritoriul romanesc.

Cumanii, ca si pecenegii, triburi de origine turanica  fac parte din cel de al doilea val migrator, dar spre deosebire de pecenegi care si-au facut aparitia in anul 987 si s-au stabilit in Stepa Panonica, cumanii si-au facut aparitia mai tarziu, in anul 1057  si s-au stabilit intr-o regiune ce cuprindea “ toata Moldova si Valahia.  Dovada ca acesti migratori se intindeau pana la vest de Olt sunt 2 toponime: Cumanii si Vadul Cumanilor. (A. D. Xenopol). De asemenea conform cercetarilor istorice ,“in Moldova si Valahia se aflau vreo 33 de numiri care amintesc de numele cumanilor si sunt cunoscute de la documentele de la 1247 si din bula papala din 1234 ca Muntenia si Moldova purtau numele Cumania .”
Despre statornicia lor pe aceste meleaguri A. D. Xenopol afirma urmatoarele:” Cumanii au parasit de mult barbaria primitiva; ca unii cumani isi trimiteau chiar fetele la Constantinopol, unde ele se crestinizau, si ca aceasta religie le devenise atat de iubita, incat fiica unui rege se calugareste…”
Asadar putem afirma fara echivoc ca si teritoriul din zona Masivului Cozia se afla sub stapanire cumana in sec. XI – XIII. Deci numele de Cozia poate fi foarte bine de provenienta cumana.
In ceea ce priveste originea stricta a denumirii : COZA/ COZIA, aceasta ar fi foarte posibila deoarece Coza se traduce prin Foc în limba cumanilor, fenomen ce poate reprezenta o carcaterisitca a locului, si inca una foarte evidenta. Este foarte posibil ca focul sa fi cuprins padurea din Defileul Oltului si ca urmare sa poarte un nume semnificativ.

Pentru a sintetiza iata argumentele ipotezei procumane:
1. Regiunea a fost sub stapanire cumana incepand cu sec. XI.
2. Desi au fost neam migrator acestia s-au statornicit pe aceste locuri.
3. Denumirea de “Cozia” este foarte aproape de cuvantul cuman “coza”.
4. Coza – foc reprezinta un fenomen care este foarte probabil sa fi avut loc, fiind de asemenea o caracteristica reprezentativa a locului.

Desi la prima vedere aceasta ipoteza sustine tezele maghiare conform carora romanii (vlahii) au venit pe aceste locuri ulterior cumanilor, acestea sunt infirmante de existenta numelui Cozia ca toponim major (impus de populatiile cuceritoare ) care a circulat in tanden cu toponimele minore   “Nucet” in speta si de hidronimul “”Alutus”/”Oltus”/”Olt”” care a ramas neschimbat in ciuda faptului ca populatiile cumane au aparut in postura de cuceritori, deci elementul romanesc era foarte pronuntat.