Vinland

 

Acest top de zece cărți românești este unul absolut personal. Poate ca am ratat câteva opere mai recente, poate veți zice că este un top prăfuit sau că nu mai corespunde cu atitudinea puștimii contemporane.

Poate…

Totuși aceste cărți au definit, conturat și ilustrat copilăria și adolescența multora dintre noi și nu văd nici un motiv pentru care nu își vor îndeplini cu statornicie menirea  și cu generațiile actuale sau cu cele ce vor veni.

 

Iată topul: 🙂

 

1. Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş

Dima, băiat de ministru, ajunge la o școală publică în Craiova – la liceu în speță. Aici  devine repejor foarte popular, visează că se va combina cu vedeta școlii – Alina Barbu și organizează o asociație a elevilor denumită A.P.R.E.T în care strânge nu mai puțin de 1000 de elevi. Scopul acestei organizații este acela de a pleca în căutarea unei uriașe comori ascunse în insulele Galapagos.  Totuși situația nu este chiar roz doarece, în cele din urmă, elevul Dima se revoltă împotriva sistemului școlar, mai precis împotriva profului de istorie Niculescu zis și Attila.  Revolta se lasă cu niște urmări destul de neplăcute pentru că Grig  ajunge la politie. De aici evadează și plănuiește să își facă dreptate chiar la ministrul învățământului la București.  Dacă nu va avea succes, este hotărât să se sinucidă. În acest moment povestea ia o turnură absolut interesantă  pentru că planul reușeste parțial. Descoperiți voi ce s-a întâmplat cu Grig și Lotte. 🙂

Romanul se încheie cu întoarcerea lui Grig în România, 15 ani mai târziu, la tatăl lui muribund. Se revede cu Lotte și constată cu tristețe că  tot universul tinereții lui este năruit și dispărut pentru totdeauna….

Elevul Dima dinr-a șaptea este o carte absolut fabuloasă.  Surprinde magistral creșterea aripilor unui tânăr, zborul acestuia și prăbușirea lui în banalitate și anonimat.  Drumeș, ilustrează aproape cinic de real frământrările, speranțele, deznădejdia și acceptarea realității lui Grigore Dima.

Nu contează ce vârstă aveți, citiți cartea asta, apoi citiți Invitație la Vals. 🙂

 

 

2. Toate pânzele sus  de Radu Tudoran

Pe la vreo 12 ani deja aruncasem zarurile. Anton Lupan era mai smecher decât Sandokan – Tigrul Malaeziei, iar Tudoran se bătea cu Chiriță de la egal la egal pentru ca în cele din urmă, cu romanul de la punctul 5, să îl  învingă.

Cartea, cu un nume perfect, este aventură de la un cap la celălalt. Anton Lupan și gașca sa ( Ieremia, Gherasim, Ismail, Busuioc, Adnana și Mihu – adică echipajul goeletei Speranța)  pleacă în căutarea  lui Pierre Vaillant – prietenul și asociatul lui Lupan.  Ăștia doi muncisera la Stambul, câștigaseră bani și își cumpărasera vaporasul. Pierre pleacă cu un transport la Brăila, dar nu ajunge niciodata – iată mobilul acțiunii.

Vă las pe voi să descoperiți prin ce peripeții trec membrii echipajului Speranței în drumul  lor către Țara de Foc.

Dacă vreți varianta repede înainte, serialul Toate Pânzele Sus este de văzut!

Una peste alta, Toate panzele sus!,  este cea mai vie dovadă a faptului că partea asta a lumii poate naşte nişte aventuri şi nişte povestitori de cel mai mare calibru.

Ahoy, marinari!

 

 

3.  La Medeleni de Ionel Teodoreanu

Apărută în anii ’20, trilogia La Medeleni, ilustrează năzdrăvăniile  Olguței, Monicăi și ale lui Dănuț pe moșia familiei Deleanu.  Cei trei copii, cu firi total diferite, traversează o bună bucată de timp împreuna- practic, toată copilăria și adolescența lor.

Dănuț și Olguța sunt copii familiei Deleanu, iar Monica, este o fetiță orfană care va fi crescută împreună cu cei doi. Monica, devine destul de repede un arbitru între cei doi frați, iar din această cauză Dănuț nu o prea înghițea. Anii trec cu diverse aventuri, un lucru  trist se întâmplă, Mos Gheorghe moare, Dănuț ajunge la București la liceul Gheorghe Lazăr, unde se lansează în dramele primelor iubiri. Cei trei termină școlile (Monica și Olguța la Paris unde prima își dă doctoratul în Litere, iar cealată studiase pianul și  Danut la București), traversează și primul război mondial, Dănuț devine avocat, Olguța se îndrăgostește de Vania (un domn ceva mai in vârsta decât ea) iar Monica și Dănuț se căsătoresc.

Finalul romanului este trist pentru că  Olguța descoperă că are cancer la sân si hotărăște să se sinucidă.  Dănuț și Monica vând moșia Medelnilor, iar în ultimile pagini… după plecarea camionului cu ceva lucruri, Dănuț se hotărăște să scrie povestea Medelenilor. 🙂

In câteva vorbe cam asta e cartea… nu am surprins nimic din căldura romanului, din lumina acestuia și nici din candoarea personajelor.  Asta va trebui să faceți voi…daca cumva nu ați și făcut. 🙂

 

 

4.  Moromeţii de Marin Preda

Cred că această carte a fost atât de publicată, republicata, comentată, recenzată, interpretată, aberată, ecranizată, vorbită, citită și simțită, încât va rămâne pentru foarte mult timp în prima linie a celor mai bune cărți ale literaturii române.  În mod normal, dacă am fi fost o națiune mare, Moromeții ar fi fost un best-seller mondial.  Dar na, după ce că suntem mici, am mai fost și comuniști.

Moromeții sunt de la mine din județ…ca și băiatul de la punctul 10.  Și, da, să mă credeți pe cuvânt: și Marin Preda și Ilie Moromete sunt foarte reali în scriere și vorbe…iar în zilele noastre și mai trist de reali…

Înainte de Moromeții, Marin Preda a avut câteva încercări, reușite zic unii (contraziceți-l voi pe Eugen Lovinescu), în a creiona personajele și dramele pământului din Moromeții în nuvelele: În Ceață, O adunare liniștită. Dimineața de iarnă.

Roamanul s-a bucurat și de o ecranizare magistrală în 1988 în regia lui Stere Gulea, cu Victor Rebengiuc înterpretându-l magistral pe Ilie Moromete.

Cartea-i carte, filmu-i film.. :). Eu vă recomand cartea pentru ca altfel intrați în pielea personajelor.

 

 

5.  Fiul Risipitor de Radu Tudoran

“– Ce aştepţi de la mine?
– Pe tine!”

Din punctul meu de vedere, “Fiul Risipitor” este una dintre cele mai bune cărţi ale literaturii române. Pentru a vă covinge şi pe voi de asta, nu îmi rămâne decât să îi dau cuvântul Cristinei Teodorescu care a scris o recenzie mult mai reuşită decât aş fi putut eu.

http://www.bookblog.ro/x-woodisor/fiul-risipitor/

 

 

 

 

 

 

6.  Poezii de Nichita Stănescu

Dacă la McDonalds, stând faţă în faţă cu fata pe care vrei sa o cucereşti i-ai  trimite pe WhatsApp:

 

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

nu mai contează că nu poţi să îl imiţi pe Justin Bieber. Oricum, vei fi un mic zeu pentru ea.

Toată treaba e că tre sa citesti mai multe poezii ale lui Nichita, pentru că e musai să ii suceşti minţile de mai multe ori până o dovedeşti…:D

 

 

7.  Accidentul de Mihail Sebastian

Accidentul este un roman pentru copii mai mari…pentru liceeni. Sau, mă rog, pentru liceeni de acum zece ani.  Cred că  stiu precis și acum unde locuieşte Nora… 🙂

Accidentul este un roman ușor, nostalgic și sentimental. Ia lucrurile așa cum sunt, fără pretenția de a aduce în prin plan o morală anume.

Nu voi scrie mai mult pentru că am găsit o recenzie interesantă aici:

http://verdedeparis.com/mihail-sebastian-accidentul/

 

 

 

 

 

 

8. Cronică de familie  de Petru Dumitriu

Cronica lui Petru Dumitriu, personal, o consider unul dintre cele mai fascinante romane românești. Este fascinant și prin prisma biografiei autorului. Viata lui Petru Dumitriu a fost una literalmente “dată dracu” – profitor, erudit, comunist, uman, reacționar, arogant, sclipitor….

Romanul ilustrează viața familiei Cozianu, începând cu anii 1850 până în perioada comunistă.  Povestea tranziteză epoca lui Cuza, Războiul de Independență,  perioada începutului de secol XX  cu o  ciudata ilustrare a răscoalei din 1907 și  cu o excelentă sursă pentru scenariul filmului “O vară de neuitat” , perioada interbelică cu grevele și cu ascensiunea fascismului  pentru ca în cele din urmă să se oprească în marasmul comunist al anilor 50.  Cartea este o excelentă sursă pentru a ne crea o hartă istorică a lumii capitalismului românesc dar și a vieții Bucureștiului de odinioară.

Totuși, Dumitriu nu este Dostoivski. Cronica de familie este o carte infectată…poartă cu ea infecția stalinistă a anilor ’50, însă trebuie să fim conștienți că fără aceste concesii,  Cronică de familie, ar fi sfârșit ca manuscris într-un geamantan. Poate că aceasta este un motiv  pentru care mulți veți spune că acest roman nu își are locul în topul ăsta…

Hmm… Ridicați voi piatra?  (Re)Citiți cartea!

 

9. Romanul Adolescentului Miop de Mircea Eliade.

Nu avea cum să nu fie în top Mircea Eliade.  Am oscilat destul de mult între La Ţigănci şi Romanul adolescentului miop.

De regula, începem a-l citi pe Eliade cu ce e mai greu: cu Istoria Religiilor. Apoi trecem la Maytrei, la Noaptea de Sânziene şi poate ajungem şi la cartea de faţă.

Acest roman este o carte mică. Naivă şi entuziastă, vie şi vielioasă.  Este o carte despre un tocilar care ba este luat la misto de către colegi, ba nu prea merge bine cu şcoala şi din această pricină este urecheat de către profesori şi care se hotărăşte să facă ceva măreţ: să scrie o carte! Drept pentru care, cu Dinu în calitate de consultant literar se apucă să creioneze personajele, capitolele şi aşa mai departe.

Înainte de a citi cartea, doar să ştiţi că acest roman nu este terminat. Nu are final… Finalul sau, ma rog, continuarea lui este un alt roman al lui Eliade, roman pe care vă las pe voi să îl descoperiţi.

 

 

10. Desculţ de Zaharia Stancu

Nu, nu are nici o legătură cu aventurile lui Tom Sawyer…

Născut în 1902 în Teleorman, Zaharia Stancu a luat parte la toată schimbarea ce cuprinsese România acelor vremuri: Răscoala din 1907,  primul război mondial, criza din 29-33,  dar peste toate astea a fost părtaş la  greaua şi asuprita viaţă de ţăran. Este o carte a sărăciei, a speranţei şi a unei continue tragedii personale. Citind, simţi cum împreună cu Darie, sângele începe să îţi vâjâie prin creier şi să te întrebi aproape inconştient “De ce?”. Mie mi s-a părut o carte de un realism izbitor şi, copilărind în Teleorman, cred că am simţit-o şi într-un fel anume.  “Desculţ” nu are nimic romantic, este realitatea tristă a  începutului de secol XX, realitate pe care o regăsim parţial şi în zilele noastre, doar că ne ascundem după un smartphone. Inițial am vrut să  scriu despre “Să nu uiți, Darie…”, totuși,  “Desculț” are ceva al lui peste orice lucrare de gen… este un roman unic cu un subiect probabil imbosibil de abordat cu o luciditate  ca a lui Zaharia Stancu.

 

 

 

V-am prezentat zece cărți ale unor generații trecute sau aproape trecute. Așa cum  Aventurile lui Tom Sawer sau Singur pe Lume au rămas clasice și Toate Pânzele Sus! trebuie să își găsească un loc pe Kindle-ul vostru sau, mai frumos, o ediție veche în bibliotecă.

Nici Lupan, nici Paul, nici Dima, ca sa nu mai vorbim de vreun Moromete, nu cunoșteau smartphone-ul, nu aveau Ipad, nici conexiune la internet și nici automobil gadget, dar ei, prin condeiul autorilor, stăpâneau niste trăiri și niște sentimente pe care le avem și noi, pe care le aveți și voi: Spirit de aventură, Iubire, Disperare, Dezamăgire ori  Speranță sau Împlinire.

Este bine să pădrundeți în lumea personajelor de odinioară, pentru că acolo, cine știe?, veți găși forța și înspirația de a face acel pas … decisiv. Iar dacă nu, cel puțin, veți rămâne împliniți ca o ființă culturală. 🙂

Spor la citit!

 

 

 

 

 

• Accidentul de Mihail Sebastian
• cele mai bune carti
• Elevul Dima
• Eliade
• Morometii
• Preda
• Radu Tudoran
• Toate panzele sus
• top 10 carti
• top 10 carti romanesti