Vinland pe Facebook
Scormonitor
Ce va pregatesc
< 2020 >
May
  • No Events
Prin lumea vinurilor

7 Mituri nefondate despre punctajul vinurilor

By on June 28, 2013



 

 

Pentru că s-a încheiat IWCB-ul (acum o lună :D), un concurs bine organizat și, din punctul meu de vedere, am zis să luminez așa, într-un fel mai popular niste mituri despre punctaje.

 

1. Cu cât un vin  are mai multe puncte Parker, Wine Spectator ori Wine Entushiast este mai scump.

Fals!

Cetiți blogurile de profil și veți vedea că mulți domni au luat vinuri cotate la peste 90 de puncte Parker la sub 50 de lei și  mulți s-au pârlit cu vinuri de peste 50 de Euro.

 

2. Scalele de punctaj sunt de încredere și merită să fie luate ca reper.

Fals!

Mă rog, parțial fals.

Scalele de punctaj sunt practic niște grile orientative ale unor simțuri după care un grup de domni,  ziși și degustători, acordă punctele.  Deși există o doză mare de strădanie pentru o punctare obiectivă,  totuși să nu uităm ca simțurile sunt de natură subiectivă.  Dar da, dacă vă ghidați după un punctaj mare pe o gamă îngustă, aveți șanse să luați un vin bun.

 

3. Vinurile cu “pedigree” , hai să zicem “dă șateo”, care sunt punctate constant cu peste 90 de puncte sunt vinuri excepționale.

Fals!

Sunt doar vinuri foarte scumpe. 😀  Plătiți eticheta și prestigiul. Majoritatea sunt vinuri de șpagă. E dat dracu să dai un Chateau Rotschild ca șpagă.  În ceea ce privește bucuria simțurilor, s-ar putea să fii mai îmbiat de un vin bun dar la un preț modest decât de vreo scamatorie de 1000 de Euro. De multe ori aceste vinuri intră la categoria  Ferrari + Pisi + Vin + Coca Cola.

 

4. Un vin care are 95 de puncte Parker este firesc să coste 200 de Euro.

Firesc pe dracu’.  Fals.

Punctele aduc  majorări de preț.  Dacă un vin ce în 2010 a avut 88 de puncte iar în 2011 frate-sau ori tot el a avut   93 de puncte veți constata o subtilă și insesisabilă majorare a prețului cu până la 50%. Deh, are punctaj.

Evident sunt și excepții.

De pildă  un Brunello de la Casanova di Nerri care a adjudecat 100 de puncte la Wine Entushiast a avut o creștere de preț pe an de doar 8%.

 

5. Este greu să manipulezi punctajul unui vin deaorece sunt mulți evaluatori și multe păreri.

Hmm… Fals!

Îndr-adevăr, părerile conveg către o concluzie oarecum unică. Dacă un vin este votat de 30 oameni avizați că este bun și un al 31-lea  urlă că e prost, atunci sunt două ipoteze: ori omul a avut ghinion cu o sticlă nasoală, ori e complet idiot și se bagă în seamă aiurea.

Totuși în lume se mai citează cazuri când domni numiți experți ori master of wine ori te miri ce au manipulat punctaje în favoarea unor producători. De exemplu nea Pancho Campo.

 

6. Cu cât un vin este mai premiat cu atât este mai bun.

Ha ha!

E o gluma aici: În curând Grasa de Cotnari va fi îmbuteliată la sticlă de 5 litri că nu mai incap medaliile pe etichetă.

La concursurile de profil, un vin cu cât are o anume unicitate sau tipicitate cu atât este mai bine punctat. Sunt niște vinuri cu care nu prea poți rata medalii. La un concurs un vin nu se compară cu alt vin ci este evaluat după o grilă. Unii producători sunt foarte dibaci și prepară vinuri special pentru acele concursuri. Ceea ce se găsește în sticla pentru concurs PRECIS nu se va regăsi și în sticla de la raft.  Dar totuși porcaria de la raft va fi mândra purtătoare a unei medalii.

Totuși, aceste concursuri reprezintă o evaluare bună și interesantă a pieței, a trendurilor dar și a intereselor în branșă  pentru cei ce au preocupare în acest domeniu.

Concursurile de vinuri au rostul lor în viață și o citire chiar si pe fugă a rezultatelor ne-ar mai putea scoate din zona  Beciului Domnesc  ori a Jderului și ne-ar putea orienta către vinuri nu foarte scumpe față de astea dar evident mai bune.

Deci nu, goana după medalii nu coincide și cu goana după performanță calitativă.

 

7. O medalie la Paris valorează mai mult decât una la București.

Zău?

Da! Valorează. Trimisul probelor de la Urlați la Paris și cheltuielile cu ridicatul premiului, evident, sunt mai mari decât dacă ai face lucrarea la București.

La câte medalii au luat ai noștri pe la Paris, Bruxelles, Bordeaux, Berlin sau Londra, ar trebui ca în supermarketurile  din România vinurile românești să existe numai ca marfă de contrabandă că toată producția e la export.  😀

Ca să nu fiu răutăcios, câștigarea unei medalii prin  așezările umane pomenite mai sus este o chestiune de prestigiu, de confirmare și de bucurie…așa națională. Acolo un vin este analizat de mai multi master of wine şi de mai mulţi meseriaşi…sper eu obiectiv. 😀

Eu m-am bucurat când Vincon a luat medalia de aur la Brussel și pe pariu că și muntenegrenii au dat din coadă când Vranacul lor a câștigat medalia de aur la București.

 

Concluzie: Punctajele şi medaliile ajută mai degrabă la poziţionarea vinurilor pe piaţă decât papilele noastre gustative. Totuşi, pe măsură ce băgăm mâna mai adânc în buzunar, este bine să ne folosim de toate informaţiile disponibile pe piaţă, inclusiv de aceste punctaje.

Tineţi minte: Vinurile medaliate nu se compară cu alte vinuri. Medaliile astea nu se iau ca la Olimpiadă.  În cazurile astea Merlot  A nu este mai bun decât Merlot B, ci este un altfel de Merlot, cu alte expresii şi alte poveşti.

 

P.S. Multi producători de prestigiu refuză constant să participe la concursuri. De ce? Vă spun pe la degustări. 🙂

Să aveţi spor!

TAGS
RELATED POSTS