Prin lumea vinurilor
Cum să fii un somelier prost
Pentru cine nu știe, somelierii sunt acei băieți și acele fete care se ocupa cu administrarea, prezentarea si servirea vinului.
Acum 10 ani România avea somelieri doar in DEX. Acum România are somelieri în neștire. Unii buni, alti mai puțin buni, iar alții proști ca noaptea.
Despre cum să devii un bun somelier se ocupă asociațiile de profil. Dacă le urmați sfaturile, aveți toate șansele să fiti dibaci în meserie. Multi au urmat aceste sfaturi și au ajuns somelieri demni de toată lauda. Pe ei îi felicit. Îi felicit și pe cei de mai jos pentru că sunt haioși în felul lor.
Eu o să vă spun cum să devii un somelier prost.
Iată câteva repere:
– Aroganța. Dacă tu nu știi tot, atunci nu știi nimic. Ceilalti oameni este posibil să stie câte ceva, dar rostul tău este să îi formezi, să le luminezi calea bahică, să le arăți că ești un zeu al vinului.
– Scoate din vocabular expresia „nu știu“ – o prostie ajută mai mult. De exemplu: Dacă cineva te întrebă din cee e făcut Prosecco, poti spune ceva de gen: „din struguri albi din Italia” sau „un cupaj dintre Chardonnay si Pinot Grigio” – asta suna mai profi.
– Vorbește în neștire, folosește gesturi ample, flutură-ți mânușile că un valet de la Ritz. Privește în zare peste audiență. Nu uita, tu ești zeul vinului. Altfel, lipsa mănușilor nu se bagă de seama. Poți amprenta sticla în neștire, publicul nu stie că mănușile fac parte din recuzita obligatorie și orice somelier ar trebui să le aibă la prezentări oficiale.
– Toate vinurile pe care le prezinți sunt de excepție. Chiar și ultimele petarde. Sigur, tu ca un somelier prost, poti spune că vinificatorul, poetul, a vrut să surprindă misterioasa savoare a ouălelor clocite sau notele suave de cauciuc eșapat. Vinul e o artă, e o poezie, e o pictură și puțini o înțeleg.
– Învață niste denumiri de vinuri franțuzești mai exotice. Când ai vreo dilemă scoți din sertar câte un „Blanquette de Limoux” sau un “Coteux de Samur” – ăsta cu samurul dă mai bine. Retine-l și nu te preocupa ce e. Uite, poți zice asa: Avem aici un aaa..un vin de excepție (da??) provenit din ..aaa..Franta și are la bază o metodă ancestrală de vinificare bazată pe Coteux de Samur”. Da? Nu contează că nu are noimă. Are subiect, predicat, vin și ceva chic.
– Fii atent in sală. Dacă știi vreun drac de blogger de vinuri și îl vezi în audiență, încordează-te. El este dușmanul tău de moarte, nu iartă nimic pentru că nu are nimic de pierdut. Totodată mai sunt unii care te privesc fix si cu atenție, s-ar putea să fie cunoscători. Ferește-te de ei ca de ciumă. Sunt la fel de periculoși.
– NICIODATĂ să nu deguști vinurile pe care le dai la degustare, este posibil ca unele să fie oxidate, să aibă defect de dop sau te miri ce, tu să remarci asta și să ratezi șansa să te faci de râs. Deci, le dai așa ca apa la cal.
– Nu uita, dacă ești întrebat, să precizezi că tu nu faci lobby gratuit. Da? Faci lobby pe bani. Si daca primești niște bănuți de la „Petardini Vini – Azienda Agricola de Crevedia” – vinurile lor vor fi de excepție. Altfel, dacă te intreabă cineva despre…să zicem..un vin de la Antinori, esti mut mormânt.
– Ignoră orice întrebare de bun simț venită din sală, combate-o! Orice remarcă venită de la public nu e adevărată. Nimic nu poate contrazice adevărul absolut pe care îl deții tu în materie de vinuri…nici măcar un alt adevăr absolut.
– Dacă prezinți în neștire vreo 30 de vinuri așa, nu uita să le amețești și să le zăpăcești astfel încât publicul să nu își dea seama ce bea. La dracu’, un Shiraz de Ostrov seamană cu o Fetească de Mehedinți, nu?.
– Încearcă să faci în așa fel încât audiența să nu aibă acces la sticle. Contraetichetele sunt periculoase, ti-ar putea contrazice prostiile.
Ai ințeles?
Bravooo… 😀
