Vinland

Când eram mic, prin 1799, am plecat cu bunicul meu de la Teleorman să vindem telemea prin tările răsăritului. Cel mai facil era prin Crimeea, mai ales că moșul avea o markitankă pe la Feodosia.

Într-o seară, pe la Sudak, am găsit un apartament pe AirBnb si am zis că e bine să ne oprim acolo. Pe la 3 dimineata: Poc! Poc! Bătrânul pune mâna repede pe kalașnikov, speriat să nu ne fure careva brânza. Iesim afară și când colo ce să vezi: niște cioloveci chițăiau veseli în jurul unor sticle: ”Shampankaya, drugi! Am făcut Shampanskaia!.Uăăăii!”

Bunicul, ursuz si întreprinzător, incepe să ii dojenească pe rusnaci: ” Pai nu puteai, băi, Moetoskovici, să zici că faci sampanie, ca îți aduceam si niste brie de Sibiu și puțin camembert de Medgidia, nu numai telemea!”

Mno, întâmplarea face că la Sudak, în Crimeea, niste băieti au pus bazele primului ateleier de sampanie din Rusia. Era 1799. Am revenit acolo în 1804 și pe locul unde se îmbătaseră aia cinci ani mai devreme era ditai șocala de viticultură. Celebra școala de viticultură de la Sudak de care nu a auzit nici dracu.

Pe la 1812, unii d-ai lui Krug (nemti aduși de țar) au început să facă la Sudak sampanie nemțește: adică organizat. Cu sampania asta în 1846 iau si un Mare Premiu la concursul de vinuri de la Simferopol. Doar un singur premiu au luat că restul, ca de obicei, au fost luate de Casa de vinuri Cotnari.

Știti ce se întmpla în 1812, nu? Napoleon invada Rusia.

Asadar Rusia, ca și Marea Britanie, a pus embarogu pe vinul si sampania franțuzească. Cum un necaz nu vine niciodată singur musiu François Clicquot dă ochii peste cap în 1805.  Văduva lui, Barbe-Nicole, tot încearcă să salveze afacerea cu șampanie până într-o zi când, după ce Napi o ia pe coajă în Rusia, îi vine ideea să exporte niște șampanie la Petersburg, că na, or bea și ăia în cinstea cotoielii date conaționalilor văduvei. Așadar, madame Clicquot trimite în 1814 10.000 + 13.000 de sticle din cea mai fină șampanie la Petersburg. Țarul Alexandru I a fost asa de încântat încăt a zis ca numai asa ceva va bea până va da ochii peste cap. Îmi aduc aminte momentul foarte bine. Era august 1814 și eram în bucătărie la Palatul Ecaterina pregătind un platouaș cu telemea si rosii de Teleorman să le duc lui domnul împăratul. Nu am mai apucat. A venit ăla in bucătărie: ”Vive Clicquot! Napoleon e un fraier! La Veuve Clicquot Presedinte!” si alte năzdăvănii.

Una peste alta, grație țarului Alexandru I a aparut unul dintre cele mai faimoase branduri de șampanie din lume: Văduva Cliquot – La Veuve Clicqout.

Trec anii și apetitul rușilor pentru sampanie a devenit la fel de mare ca ăla pentru anexări teritoriale. Așa de mare încât, fără puțină Shampanskaia nu putea trece ziua cu bine la palat. Pe la 1850 sampania Al-Danil a prințului Vorontsov , spuneau francezii, că le bate Cremantul. Pilea Vorosnov asta la Alupka de rupea locul. Cot la cot cu prințul Golitsyn de la Abrau Druso. Au tras la măsea până la războiul Crimeei când răii de engleji au fărâmat șampaneriile din zonă.

Vorontsov Palace – Alupka

În sfărșit, rușii le-au refăcut, le-au reorganizat, au început să plateze masiv Aligote, Sauvignon Blanc, Chardonnay și Pinot Noir, pentru ca prințul Golitsyn, la Abrau Druso, să dea lovitura pe la 1896: cele trei mărci premium ale lui Paradise, New World dar mai ales Coronation ( Парадиз, Новый свет și Коронационное) erau pe val nu numai în Imperiul Tarist, dar  si pe la Berlin ori Londra, iar rușilor le era dragă sampania la fel ca vodca și ca ceasul. Lovitura de grație se săvârșea în 1900 când la Concursul Mondial de Vinuri de la Paris, sampania de la Abrau Druso câștiga Marele Premiu.

Aici un lucru hazliu se întâmplă. După ce s-a dat marele premiu, francezul Shandon, președintele comisiei de experți a fost convins că șampania lui a luat marele premiu și se ridică si începe să cuvânteze: „Aceasta este șampania mea, pe care voi, domnilor, o beți acum. Calitatea sa înaltă mi se datorează atât mie, cât și viticultorilor mei. Au lucrat în compania mea din generație în generație. Ridic un pahar vinificatorilor mei care au făcut această șampanie minunată, de neegalat! ”

Golitsyn s-a ridicat imediat după Shandon.

„Vă sunt foarte recunoscător, conte, pentru reclama făcută în Franța pentru șampania mea, pe care o beți acum”, a spus el.

Le-a căzut telemeaua de la gură francezilor. O singură dată i-am mai văzut așa surpinși: în vara lui 1940.

Din acest moment Abrau Druso a rămas etalonul și cel mai mare producător de vinuri spumante din Imperiul Tarist. În 1916 a renunțat la toți angajații francezi și a rupt practic orice legătură cu lumea franceză în materie de vinuri. De aici înainte sampania de la Abrau Druso era pur rusească.

Abrau Druso

În sfârșit, trece timpul și vine fatidicul 1917. Acum să nu credeți că proletarii de frunte pileau numai vodcă. Pe dracu. Puneau Troțki și Dzerjinski botul la șampanie, mamă, mamă. Roșcaților cu sânge înfierbântat le-a plăcut așa de mult șampania încât în 1924 au dat o lege prin care statuta Sovetskoye Shampanskoye. Prin lege, frate!

De atunci până în zilele noastre, Sovetskoye Shampanskoye este în producție neîntreruptă. Abrau Druso devine cel mai mare producător de șampanie din lume la un moment dat, iar combinatele viticole din RSS Moldonvenească, Gruzină, Belarusă ori Ukraineana, contribuiau masiv la adăparea poporului sovietic cu licoarea efervescentă, producând anual zeci de milioane de sticle. La schema asta și Stalin a pus umărul în 1936, când printr-un plan cincinal a forțat viticultura sovietică să producă șampanie în neștire.  De ce? Pentru că trebuia să dovedească atât rușilor cât și imperialiștilor că șampania nu este numai pentru coțofenele elitiste și burgheze, ci este și pentru rabotnici.

Legea din 1924 nu a fost abrogată nici astăzi, iar rușii, ca si americanii, de altfel, nu au recunoscut niciodata protecția Franței asupra denumiri de „Șampanie” asta pentru că Franța a hotarât să protejeze denumirea mult mai târziu: în 1941 limitat și in 2013 definitiv. Zilele astea, nea Putin, ca să elimine orice urmă de zăpăceală din capul rușilor șampanizați, a dat o lege prin care  ce e rusesc cu bule e șampanie, ce e din altă țară e vin spumant. Si basta.

Așadar când vă duceți la Moscova puteți cere o Șampanie în cazul în care sunteți curioși de bulele rusești sau puteți cere vin spumant dacă vă e poftă de un Dom Perignon.

.