Vinland pe Facebook
Scormonitor
Ce va pregatesc
< 2021 >
September
  • No Events
Prin lumea vinurilor

Vinurile românești – scumpe și proaste au ba?

By on October 5, 2012

 

Ia ziceti voi, pe cinstite așa, nu vi se pare ușor scandalos să dați 45 de lei pe La Cetate de la Oprișor în Real sau să scoateți din buzunar 50 de lei pentru Artisan de la Aurelia Vișinescu ori pentru ceva de la Budureasca? Vă intrebați ce o avea Cuvee IX  de la Lacerta în el de costa 90 de lei? ( Cuvee 9 se citește – ca să îi scot pe unii din dilemă, că m-au blocat cu Cuvee i-ics) De ce mama dracu’ cere Recașul 100 de lei (o sută frate!) pentru Cuvee Uberland?.. și așa mai departe?

 

Vă spun eu: Ăștia sunt niște burghezi profitori, niște ciocoi care vor să profite de pe urma noastră, să bage mâna în buzunarul nostru și să  ne ceară bani cât nu face pe niște vinuri  la care de altfel nu se uită nici dracu’ peste graniță. Fac parte din acel val postrevoluționar de bisnismeni care au impresia că în România trăiesc doar boi și vaci! Noi știm bine că nu e așa și a sosit vremea să luăm atitudine!

 

Copyright © Domeniile Sahateni

Acum, ca de obicei,să ne împărțim în trei categorii și să mai aerisim locul.

Ăia dintre voi care au crezut ce am scriu eu  mai sus în a doua frază, vă recomnad pentru început un control psihiatric. S-ar putea să fiți urmăriți de Securitate.

Pe cei pe care i-a umflat răsul un pic, sunteți ok. Citiți mai depate că lucruri interesante veți afla.

Pe cei cărora l-i se pare absolut corect să înfunde mâna în buzunar pentru un vin bun, fie îi suspectez că știu cum stă treaba, fie taie frunză prin Dorobanți. Mai mult varianta unu.

 

Acum trecem la treaba serioasă.

De ceva timp, observ o anume ofensivă internă, locală, împotriva politicii de preț a producătorilor autohtoni. Este destul de eterogenă dar totuși are o continuitate. Practic se vrea insinuarea faptului că vinurile românești costă mai mult decât fac.

Culmea mea personală a fost o declarație a doamnei Angela Muir (o doamă care se ocupă de vinuri) care spunea că “vinurile românești sunt plăcute dar neserioase ca preț”. Ca să vă traduc eu pe româna mea, zicea asa: Vinurile românești sunt nasoale și mai și costă cât nu fac!

Ca să ne lămurim, împărțim treaba în trei căprării:

A: O comparație între vinurile românești și unele italienești.

B: O analiză succintă a costurilor și a pragului de rentabilitate.

C:  Ce vrem noi de fapt de la vinurile noastre și ce avem de făcut.

 

A:  Vinuri românești vs. vinuri italienești.

De ce am ales vinurile italinești? Simplu. Pentru că le import și stiu despre ce e vorba. Unii dintre voi vor spune că este o comparație neavenită și practic aș compara mere cu pere. Dar să știți următoarea chestiune: procesul de întreținere a viei, de recoltare, de vinificare și de vânzare este preponderent același indiferent dacă soiul se numeste Nero D’Avola, Grenache, Chardonnay, Riesling de Rin sau Fetească albă.  Baricul nu te intreabă ce pui in el și nici băieții de la Electrica dacă răcești Șarbă sau Sauvignon Blanc  ca să iți mai lase la preț.

Azienda Marramiero

Concret pe punctaje și pe prețuri:

Dau prețurile echivalente în euro ca să fie mai coerent.

A: Preturi raft Romania – raft Romania:

 

Sauvignon Blanc  “La Cetate” –  Crama Oprisor – 10.00 EUR  /84-85 pct.

Trebbiano D’Abruzzo Altare – Marramierro – 14.00 EUR / 85 pct

Chardonnay –  Cocoșul dintre vii 2010 – Recaș- 6 EUR /83 pct

Pecorino – Sessanta Passi 2010 – Marramierro  – 7 EUR / 83 pct.

 

 

Fetească Neagră – La Cetate 2010 – Crama Oprișor – 14.00 EUR / 84 pct.

Montepulciano D’Abruzzo Incanto 2010 –  12.00 EUR/82 pct.

Flamboyant 2009 – Davino – 40.00 EUR/93 pct.

Sagratino di Montefalco 2008 – 40.00 EUR /91 pct.

 

B: Prețuri raft România  – raft Italia

 

Sauvignon Blanc  “La Cetate” –  Crama Oprisor – 10.00 EUR  /84-85 pct.

Trebbiano D’Abruzzo Altare – Marramierro – 10.00 EUR / 85 pct.

Chardonnay –  Cocoșul dintre vii 2010 – Recaș- 6.00 EUR /83 pct

Pecorino – Sessanta Passi 2010 – Marramierro  – 4.80 EUR / 83 pct.

 

 

Fetească Neagră – La Cetate 2010 – Crama Oprișor – 14.00 EUR / 84 pct.

Montepulciano D’Abruzzo Incanto 2010 – 12.00 EUR/82 pct.

Flamboyant 2009 – Davino – 40.00 EUR/93 pct.

Sagratino di Montefalco 2008 – 38.00 EUR /91 pct.

 

Ne-am înțeles? Dacă  nu mă credeți, dati un search pe Goagăl.

Ce rezultă de aici:

1. Vinurile românești sunt aliniate în ceea ce privește raportul calitate preț vinurilor europene. Ba mai mult de atât, șansa de a găsi un vin bun românesc în România la 10.oo EUR este mai mare decât aceea de a găsi un vin bun italienesc în Italia la aceiași bani.

2. Pentru cei care spun încontinuu că au băut în Franța un vin absolut deosebit – ca să zic așa –  și l-au găsit la 3,00 EUR încercați ca după vin, în gură, să vă băgați și ceva de calibru 9 mm.  Ca să fiu mai puțin răutăcios, dacă ajungem în Franța și bem un vin de Chateau Le Gogu la 5 EUR și vedem acea etichetă franțuzească cu toate vorbele pe ea, avem impresia, ajutați, evident, de climă, ambient și gacica din dotare, că am băut vinul suprem. Mai citiți nițel pe etichetă și poate veți da și peste denumiri precum: “Vin du pays” sau “Vin de negociant”.

3.  Peste tot în lumea asta, vinurile sunt structurate pe categorii realizate preponderent după raportul calitate/preț. Româmia nu face excepție. Prețul este dat de niște factori în primul rând economici! Nici un producător sănătos la cap nu s-a risca să ceară o pălărie de bani pe o mizerie.  Tocmai v-am arătat mai sus că acest raport calitate/preț se menține și la noi și la alții.

 

De reținut: Vinurile din import suportă și alte costuri adiționale: transport, manipulare, depozitare, marketing etc. Este firesc să fie mai scumpe decât în țara lor de baștină. Așa că mai ușor cu “Am văzut același Chianti la Roma la 4 Euro, aici de ce e 6? “. D’aia! Du-te și ia-l de la Roma..cu BMW-ul tău înmatriculat în Bulgaria…

 

B: O analiză succintă a costurilor și a pragului de rentabilitate.

 

În România majoritatea viilor performante sau care au început să se afirme sunt tinere, plantate cu maxim 7-9 ani în urmă, rare sunt cele care au peste 10 ani. Viticultorii au cumpărat terenul, l-au defrișat/desțelenit, au cumpărat butași, au plantat, au stat cu inima în gât 3-4 ani: dacă îngheață, dacă este secetă, au replatat, au cumpărat utilaje, au făcut crame mai mici sau mai mari, au alergat după avize și autorizatii și așa mai departe. Dar astea nu contează, nu? Noi vrem ca vinul să fie bun și ieftin.

Știați că sticla de la Lacerta este  de la Saint Gobain? Dar că dopurile sunt din plută  de calitate superioară? Aveți idee cât costă un butoi? 300 – 700 de euro. Știti cât costă depozitarea? Maturarea?  Nu. Și nici nu vă intereseză.  Vrem vinuri ieftine și bune.

Știți cât costă distribuția? Știti câte facturi nelpătite la termen sunt? Habar nu aveți.

 

Până la un punct logica este simplă și corectă. Cine nu rezistă pleacă. Dar din păcate îi gonim noi, pentru că deh…Premiatul are locul lui în viața noastră. Fata’n Iarbă, Hora ori  Grasa ne-au făcut mari și au locul lor lângă peștele de televizor.  Am bea cu mare bucurie un Artisan sau o Drăgaică Roșie, dar să nu dăm bani pe ea. Dacă e de la un prieten e perfect, ori dacă  e o șpagă mică…

 

În România, o vie mai mică de 15 hectare nu are sorți de izbândă. Nu poate da înainte. Trebuie să ai măcar 15.  Costul întreținerii unui hectar de vie este între 7000 și 11.000 de lei pe ani. Să facem o socoteală: 9.0000 x 15 = 135.000 lei/an.

Utilajele, crama, terenul poate că s-au luat cu credit de la bancă. Poate că pe an mai ai de dat 250.000 lei rată la bancă. Știti cât costă un tanc de inox de 10.000 l? Nu? Aflați. 🙂 Un butoi, am scris mai sus, costa pe medie 600 EUR și îl folosești de 3 ori, hai 4.

Dacă vrei un vin bun sau cu potențial, ții Feteasca Neagră la 6-7 tone/ha. Dacă nu ti-o ține natura la 3 tone/ha ca anul ăsta.

Din 6-7 tone scoți cam 5500 litri de vin adică 7300 de sticle. Dacă vinzi pe medie sticla de vin final cu 5 EUR/sticlă rezultă că  ai un venit grosier de 500.000 de EURO.

Dar nu vă grăbiți cu socotelile.  Vinul nu il vinzi cât ai bate din palme, ci în timp, în câtiva ani. Apoi TVA-ul si taxele la stat au și ele rostul lor în viață…

Calculele spun așa: dacă între anul 5 și anul 7 nu scoți măcar jumătatea aia de milion euro anual, te duci pe copcă pentru că ai de amotizat și aia 3 ani cât ai stat pe bară până a ajuns via pe rod.

Un nume se face după cel putin 3-4 ani de producție, adică 6-7 ani de existență. Lacerta, Budurească, Vinarte, Prince Stirbey acum Avincis și restul găștii vesele, toți se străduiesc să producă vinuri bune la prețuri competive, dar in primul rând vinuri bune.  Ei se străduiesc să arate ca putem, treaba e că noi ăștialalți nu prea vrem să putem.

 

Pe de altă parte în Italia, deși costurile de producție anuale sunt mai mari, continuitatea viticolă este de mai lungă durată. Acolo, datorită unei mai bune organizări și asocieri și domeniile minuscule de 3-5 hectare au succes. Totodată investițiile mai ales în terenuri ajung la cote halucinante. În Toscana un hectar de vie poate costa și 200.000 de euro, dar hectarul ăla produce din anul în care l-ai cumpărat. Replatările se fac doar pe suprafețe mici.

Deci:

România:

– replantări masive, stand-by obligatoriu, investiții masive cu orizont de recuperare scurt impus de creditori;

– vii tinere, multe în căutare de confirmare;

– costuri mici cu forța de muncă și cu achizițiile de terenuri;

– piață și marketing dezorganizat.

Italia:

– continuitate viticolă solidă;

–  vii care dau vinuri consolidate și recunoscute;

– costuri mari cu forța de muncă și foarte mari cu achizitia de terenuri;

– posibilități reduse de expansiune teritorială;

– piață organizată și marketing bine pus la punct.

Deci nu e corect să spunem că viticultorii români vor să se îmbogățească peste noapte de pe urma noastră.

 

C:  Ce vrem noi de fapt de la vinurile noastre și ce avem de făcut.

Pai am mai scris ce vrem. Ieftin și bun! Ca și la vacanțe, ca și la șaorma, ca și la supermarket..ca peste tot. Doar d’aia suntem români și avem locul nostru pe globul cu Europa.

De fapt vrem vinuri corecte la prețuri corecte. În linii mari suntem pe acolo. Cred că v-am dovedit mai sus.

Din păcate stăm foarte prost la capitolul imagine, iar acest status este generat din lipsa noastră de încredere în noi și în ai noștri.  Bulgarii au reușit, georgienii așișderea, putem și noi, doar trebuie să continuăm mai uniți, cu mic cu mare, ceea ce au început unii dintre noi.

În România ponderea exporturilor neoficiale este substanțial mai mare decât cea a exporturilor oficiale.  Care sunt exporturile neoficiale? Sticlele alea de vin pe care le avem în bagaje și pe care le dăm prietenilor și rudelor când ajungem în străinătate. Economic nu este export, este doar promovare de imagine, dar este excelentă.

Este bine să continuăm apucătura asta, dar să fim mai atenți ce dăm cadou. Nu vin sub 50 de lei, nu vin demidulce sau demisec.  Alb sec/rosu sec – cartea câștigătoare. Peste asta ipoteticele și teoreticele asociații ale viticultorilor trebuie să vină și organizate să rupă gura târgurilor. Coerent, concret și în forță.  Un Sole Quinta și un Artisan ori alt vin medaliat asa singurel și orfan nu prea face mare lucru, însă toți uniți și producători și consumatori, putem arăta coanei Europa că avem cu ce și că putem vorbi de la egal la egal cu multe regiuni viticole.

Statistic România importă de 6 ori mai multe vinuri decât exportă. Oficial, cu acte. ( 5.461 tone la export vs.35.600 tone la import – pe primul semestru din 2012)

Când ne va reuși manevra asta, atunci ne va dispărea și constipația cu “Vai dar ce scumpe sunt vinurile românești”.

Este musai să ne lărgim orizontul de cunoștințe și de aceea este bine să apelăm la cunoștințele unor oameni care se preocupă constant și serios de acest domeniu:

Mai citiți și prin aceste bloguri:

http://berbecutio.blogspot.ro;

http://vinuldincluj.com;

http://www.punctulpevin.ro;

http://cipwine.blogspot.ro

 

Concluzie:

Vinurile românești nu sunt scumpe. Suntem noi prea săraci pentru ele. Ele au prețuri corecte, noi nu prea ni le permitem.

5-6,00 EUR/un vin decent românesc este foarte în regulă.

6-10,00 EUR/un vin bun românesc este un preț absolut corect.

15-20,00EUR/un vin premium  românesc este din nou corect.

Da, la 35,00 EUR/sticla deja batem câmpii rău de tot și trebuie să fii negiob să dai banii ăștia.

 

Încheiere:

Trei lucruri am urmărit cu  acest articol:

1. Acela de vă încuraja să cumpărați vin românesc de bună calitate și de a vă reda încrederea în faptul că și noi putem  juca în materie de vinuri în Liga Mondială. Doar trebuie să avem încredere în noi și în Fetele noastre (Neagră și Albă).

2. Să nu mai cumpărați mizerii de 7 lei/sticlă indiferent dacă sunt premiate sau nu.

3. Este foarte important să vă lărgiți orizontul cunoașterii, chiar dacă nu sunteți băutori de vin. Încercați și vinuri din Italia, Franța, Spania, Austria ori Georgia. Cunoașterea duce la experiență.

 

P.S. Tanti Muir,  mai scoate mâna din portofelul bulgarilor și apoi vorbește despre vinurile românești, iar la degustare, pe lângă Beciul Domnesc mai strecoară mata și un Hyperion ori Purpura Valahica.

http://www.youtube.com/watch?v=wwzDGuu-9t0

 

 

 

 

 

TAGS
RELATED POSTS
13 Comments
  1. BogdanC

    October 6, 2012

    Excelent articol. Felicitari. Ca o singura observatie chiar si bloggerii la care faci trimitere spun de multe ori “Vai dar ce scumpe sunt vinurile românești”. Adevarat ca poate sub o alta forma (poate si datorita unor animozitati fata de anumiti producatori din motive numai de ei stiute, dar banuite de noi) dar recomandand vinuri straine luate din supermarket-uri (tot de pe afara). Nu neg ca nu sunt si bune printre ele, dar parca prea sunt multe exemple de genul “gustul amar pe care ti-l lasa, la figurat, cand le compari cu ce avem noi pe piata” (ca sa citez doar un blogger).

  2. nickro

    October 6, 2012

    Frumoasa şi pertinentă analiză! Da’ românu e zgârciob din cauza sărăciei şi de-aia sticlele peste 3 Euro se vând greu.

  3. cristi

    October 6, 2012

    Bogdan, bloggeri la care fac eu trimitere ori vin cu exemple concrete de vinuri care bat câmpii în materie de pret ori au motive anume. Oricum, nu știu nici unul (nu am citit până acum la vreunul dintre ei) care să se ia concret de un anume producător și chiar nu ii suspectez de rea intenție sau de lipsă de …hmm..hai să zic patriotism.
    Una peste alta sunt formatori de opinie în felul lor și chiar daca nu tinem cont de părerea lor este bine să știm că există.

  4. George Mitea

    October 8, 2012

    Sunt oarecum surprins de ce citesc. Sa faci apologia unei piete atipice si stranii, prizoniera in ea insasi, ba sa dai si peste nas unui MW care are stiinta de vinurile din est, e un act de curaj:) Plus ca exemplele comparative date de tine pot fi batute de altele care sa demonstreze contrariul:) Adica la 12 euro, cu google la baza, poti gasi (la magazine din afara) vinuri care sa fie de peste 90 pct Parker (sau Wine Spectator, Tanzer, etc). Pe unele le-am incercat si eu, si da, erau pe acolo. Depinde de ce exemple vrei sa dai ca sa-ti justifici teza.
    PS: in blogrollul tau numele meu are o litera in plus

  5. cristi

    October 8, 2012

    Am scris articolul doar ca incurajare pentru vinurile si consumatorii români. Am citit articolul cu Angela Muir si l-am luat de bun..asta pana cand am descoperit declaratia ei pe youtube despre vinurile bulgăresti care avea doar 6 vizualizari. Nu mi se pare deloc fair ca in calitate de MW de talie mondială sa spui niște lucruri pozitive despre unii si deductibil negative despre altii. Unii si altii fiinde pe aclasi palier de marketing si orientare.
    In ceea ce priveste comparatia, am da, e o comparatie de mere cu pere. Dar are rolul de a justifica niste preturi. BTW – am dibuit Pecorino de la Marramiero la 4.12 EUR la Roma. Articolul este orientat spre consumator mai degraba tocmai de aceea are destul de multe fisuri, dar m-am straduit sa pastrez un fir logic.
    Te rog sa ma scuzi pentru gresirea numelui. Am corectat.

  6. George Mitea

    October 8, 2012

    Cristi, orice problema, mai ales una care are o miza reala, trebuie sa aiba o dezbatere cu argumente pro si contra. Eu am citit cu interes articolul si desi nu sunt de acord cu unele argumente si concluzii, trebuie sa spun ca fiind discutabil inseamna ca ti-a iesit destul de bine:) Spor!

  7. Ciprian

    October 8, 2012

    Cristi, interesant articol dar, vorba ta, are multe fisuri. Inteleg faptul ca l-ai vrut consumer oriented, dar consumatorului ii trebuiesc date totusi niste informatii cat mai clare. Hai sa-ti spun ce nu mi-a placut, fara a starni vreo polemica in acest sens, chiar nu vreau asta:

    1. Ai facut comparatia cu vinurile italiene, ceea ce nu mi se pare inspirat. Astea italiene n-au fost niciodata recunoscute ca rupand cerul la rpc. A doua la mana, doresti sa fie promovate vinurile romanesti, dar recunosti ca importi vinuri italiene 🙂 Nu prea se cade 🙂

    2. Comparatie in functie de notele primite de fiecare vin in parte mi se pare fortata si irelevanta. Punctele cui si ale cui? Vinul.ro versus Parker sau WS? Nu prea merge

    Stiu ca printre bloggerii aia vizati sunt si eu, nu asta ma deranjeaza. Ma deranjeaza doar ca spun de atata amar de vreme ca parerile mele sunt cat se poate de personale si au aplicatie in ceea ce ma priveste. Nu ma intereseaza ce bea Ion sau Gheorghe, imi pasa in primul rand de ce beau eu, pt ca sunt banii mei aia de-i scot din buzunar. Atunci cand spun ca vinurile noastre asa-zis premium nu au rpc bun, este doar viziunea mea asupra problemei. Nu vreau sa duc cine stie ce cruciada, nici sa fac lobby vinului romanesc nici sa impun cuiva ce vin sa bea. Fiecare e liber sa bea ce doreste, ca-i romanesc sau indian, nu-mi pasa. Imi pare rau, nu ma incearca vreun sentiment patriotic inaltator pentru a promova vinul romanesc cu zambetul pe buze. Asta mi se pare demagogie ieftina. Nu pot sa dau 90 de lei pe un vin scos din vii de 1 an, cand pot lua un Languedoc la juma de pret, din vii de peste 50 de ani. In plus, e vorba de gusturile personale. Sunt putine vinuri autohtone pt care as da bani multi si care sa-mi placa cu adevarat. In rest, mi se par lipsite de orice fel de personalitate, sunt comune, sunt replicabile oriunde, imi pare rau sa spun asta. DAr, din nou, asta e doar din perspectiva propriilor preferinte.

    Numai bine!

  8. Ciprian

    October 8, 2012

    Si inca ceva. Ai spus la sfarsit ca e foarte important sa ne largim orizontul cunoasterii. Cum crezi ca am ajuns la concluziile mele despre vinul romanesc? 🙂 Asta e hiba producatorilor nostri: incearca sa ne faca sa le acceptam vinurile, indiferent de calitate sau pret, ca pe un soi de cec in alb. Imi pare rau, nu pot face asta, cand in lumea asta sunt vrei 3 oceane de vin care asteapta sa fie descoperite

  9. cristi

    October 8, 2012

    Ciprian, nu pot decât să iți dau dreptate.
    1. Nu am pus scara de evaluare tocmai pentru a nu-i bulversa pe cititorii mai putin initiați. 83 de puncte – si atât. Un singur vs. de acolo ar starni o polemica. Nu asta este scopul.
    2. După parerea mea vinurile românești au evoluat foarte mult intr-un timp foarte scurt. Adu-ți aminte doar cum stateau treburile acum 5 ani.
    3. Mi se pare absolut corect ca prin evaluări și păreri să obiective să orientăm consumatorul si producătorul către zona pretului corect, nu să il speriem tot timpul spunând că piața este bizară (nu că nu ar fi adevărat) și să le dăm în cap alor noștrii cum ca nu fac treabă bună.
    4. Nu am vizat bloggeri de vin in mod negativ, (asta ar fi chiar culmea!!) din contră! Oamenii trebuie să citească blogurile pe care apare informatie zilnic. Pe care apar păreri de luat în seamă. Tocmai din cauza LE RECOMAND! și asta cu orice ocazie.
    5. Am scris articolul asta in primul rand cu amaraciune pentru că nu mi se pare corect să ii ridicăm in slavi pe altii si pe ai nostri să ii ingropam, fie la gramada, fie individual.
    Oricum, vă multumesc de comentrarii si tie si lui George si voi tine cont pe viitor de părerile voastre, chiar si personale fiind. 🙂

    Eu am avut niste experiente foarte triste și vaste cu vinurile bulgărești si cam asta a fost scânteia care a generat articolul.

  10. cristi

    October 8, 2012

    Ridicatul in slăvi nu se referă la bolggeri, ci asa cum este orientat articolul, de către consumatorul mediu, care stiu câte ceva despre vinuri. Acolo este hiba. Preferam un Yellow Tail habar neavând de..hai sa zic, Caloianul de la Oprișor. Oamenii sunt foarte grăbiti să experimenteze vinurilele altora neavând habar de ale noastre…dar in acelasi timp sunt foarte nesiguri de ce să zica despre vinurile românesti

  11. berbecutio

    October 8, 2012

    In afara de spusele Angelei, care e unul dintre cei doar 200 si ceva de MW din lumea asta, de relativitatea puctelor, RPC-ul Italian slab si celelalte lucruri spuse de George si Ciprian mai sus, mai pot adauga: costurile muult mai mici la noi decat afara, nimeni n-a dat faliment in ultimii 20 de ani, toata lumea cumpara parcele, ba chiar si struguri – afacerile sunt infloritoare. Dar cel mai important e ca in momentul de fata niciunul dintre noi nu poate numi 3 CS-uri, sau Merloturi sau Chardonnay-uri existente pe piata cu care sa ai curaj sa iesi in lume. Eu raman la parerea ca piata e umflata de snobismul consumatorului, iar cand acesta se va trezi trenul va fi pierdut. Sper ca glumeai cu Caloianul. La banii astia am baut un 92-94 Parker ultima oara.

  12. maria

    May 9, 2013

    Foarte interesanta poastare, aveti cumva idee unde as putea gasi si o evolutie a preturilor vinurilor din Romania ,cam din ultimi 5 ani? ( stiu ca sunt out of topic, dar e foarte important pentru un proiect).

  13. cristi

    May 13, 2013

    nu cred se existe o statistica de gen la nivel national. Producatorii nu cred ca ar avea vreun chef sa va trimita o statistica din care sa rezulte cresteri de 30% alre preturilor.
    Apoi variatia preturilor la vinuri luata ca atate, ca statistica seaca este absolut irelevanta sau chiar mai rau poate genera o impresie falsa.
    Sunt game care au migrat pe segmente, game care au disparut, altele au aparut.
    Nu prea e relevant ca sa zicem ca La Cetate costa 30 de lei in 2009 si acum costa 40 de lei… sunt o gramada de costuri implicate, gandestete numai ca pretul motorinei a crescut cu 20%…

Comments are closed.