Vinland pe Facebook
Scormonitor
Ce va pregatesc
< 2019 >
July
  • No Events
Turism - Trasee Tematice

Trenduri în turism (1): Ce-am fost şi ce-am ajuns

By on April 6, 2013

Înainte de a începe cuvântarea despre care şi ce treabă se va mai mişca prin agenţiile de turism, îmi tot vine în minte o reclama absolut idioată din categoria   “Să mori tu! ” – este aia cu “Hemoroizii face bine”.  Tot mă duce mintea la o parafrazare nefericită dar reală: “Criza face bine în sectorul turismului”.

“Ce avem noi aici?”

2008 – 2010 – 2012 – 2014

Chiar asa.. 😀

Prin 2008 când era veselie şi huzur aveam vreo 3000 de agenţii de turism, care mai de care mai colorate, mai deosebite, mai date dracu’. Toată lumea vindea şi cumpăra vacanţe într-o veselie. Cu un spaţiu de 16 metri pătraţi, un calculator second hand şi o imprimată scoteai bani destul de repejor. Dacă spaţiul era la şosea şi mai aveai şi o brumă de site, treaba era boboc.

Managerilor în turism nu le trebuia mare ştiinţă de carte. Dacă vizitaseră Grecia şi Turcia de câte două ori era suficient. Stiau toate alea.

Deci în 2008 aveam o piaţă expandată, diluată,  pe trend pozitiv şi destul de apropiată de o piaţă cu concureţă perfectă. 😀

 

 

În 2010 lucrurile au început să se zguduie. Se trăgeau primele ţepe, câteva agenţii de renume trăgeau obloanele dat totuşi românaşul optimist mergea pe relaxare în continuare dând de fiecare dată vina pe criză.

Totuşi fisurile au apărut brusc şi foarte bine conturate. Lipsa unei viziuni raportului cerere-ofertă, strategii de vânzare deficitare şi luarea turistului “de prost” au început să paveze lungul drum către cimitir.

În 2010 au apărut şi cele două tabere care jucau numai la fileu: agenţiile de turism pe de o parte şi turiştii pe de altă parte.  Multe agenţii mici nu au fost pe fază şi au constatat destul de târziu că au următoarele hibe:

– o ofertă dezarticuată ( avem orice destinatie! – asta a fost una din multele pastile de cianură autoadministrate);

–  surpriza că turiştii au început să fie mai dibaci şi să cunoască mai multe lucruri decât agenţii de turism ( “Sefu’, Google Maps din ăla şi Trip Advisor am şi eu.”)

– surpriza 2.0 – portofolii de clienţi incredibil de mici şi brusc foarte volatile (aici este genetic dovedit faptul că românaşul nu prea se omoară cu loialitatea);

– lipsa de pregătire teoretică în materie de turism  mulţi manageri nu au habar despre noţiuni elementare de management turistic, iar mulţi dintre ei singura dată când s-a intersectat cu o carte de-a Gabrielei Stănciulescu a fost când au omorât vreo muscă);

– o indolenţă crasă în materie de trenduri contemporane (dacă vă uitaţi pe net un pic, veţi vedea şi astăzi agenţii  ce nu au depăşit stadiul site-urilor în HTML făcute de ăla micu’ din clasa şasea…de exemplu).  Pe lângă majoritatea agenţiilor treceau trenurile cu informaţii fără să le pese.

 

Deci ce aveam în 2010?

O piaţă într-o contractare puternică, o inflaţie de agenţii, o filtrare puterică a ofertelor turistice, un consumator foarte atent, excesiv chiar cu costurile şi un mare bau-bau pe post de păcălici – CRIZA.

 

 

Am ajuns în 2012

Avem nişte ţepe  de mare succes media, agenţiile încep să sară una la gâtul alteia şi, hămesite, la buzunarele jerpelite ale clienţilor. Avem Big Travel, Universal Turism şi alte scandaluri de renume. Avem turişti păcăliţi cu miile şi o scădere dramatică a încrederii acestora în agenţiile de turism. Totuşi piaţa începe să se relaxeze. Românilor li se redeschide apetitul pentru călătorii dar este rândul lor să tragă ţeapă agenţiilor. Un procent semnificativ fentează sistemul,  apelează la rezervări directe sau la sisteme de rezvări on-line globale – booking.com de exemplu.

Mai mult de o treime din agenţiile din 2008 erau istorie. Obloane trase şi flori uscate la ferestre. Totuşi, tot în 2013 a apărut şi cel de-al treilea cartel din piaţă ( mă rog, primul veritabil)  Christian Tour – Europa Travel – Bibi Tourig. Fast food frate…

Deși piața începe să  se curețe, criza acționând ca un minunat sanitar, o sumă de agenții sunt încă bântuite de sindromul imbecilității și al mâncătoriei.

Pe scurtătură 2012 a fost aşa: Relaxarea pieţei, o scădere a încrederii între  tabere, o reorientare masivă a consumatorilor dar şi un început de structurare sistemului cerere-ofertă.


Engage!  – zise Picard

 

2014

Începutul de an 2013 a debutat cu niste semne foarte importate în ceea ce priveşte evoluţia pe termen scurt a agenţiilor de turism. Iată câteva dintre ele:

–  Imperiul contraatacă – agenţiile locale de turism caută soluţii să crească gradul de încredere al consumatorilor în produsele şi serviciile proprii.  Diverse concepte de “costumer care” au început să fie implementate, se acorda mai multă atenție segmentului de social media, unii dintre manageri au început să citească mai cu spor.

– Mediul on-line a început să de dezvolte aproape exploziv. Au apărut o multime de sisteme de rezervări locale B2B şi B2C.   Social Media devine un canal  de colaborare. Cine nu se urcă în trenul ăsta precis se va urca în dric. ( Revin cu articol separat pe tema asta.)

–  Poate cel mai important semn: agenţiile încep să se separe. Multe dintre ele şi-au dat în cele din urmă seama că nu pot cânta în două orchestre în acelaşi timp. Să fii mic şi să fii şi touroperator şi detailist în acelaşi timp e cam echilibristică în stare de ebrietate deasupra crocodililor. Piaţa începe să lichideze struţo-cămilele ( Revin şi aci 🙂 ).

– Agenţiile care calcă pe bec încep să fie sancţionate destul de drastic de piaţă. Fie cele care joacă alba neagra cu partenerii fie cele care încep să dea rateuri în materi de organizare.

În urma unei discuţii avute cu Nostradamus dar şi cu Monica Tatoiu ( ha ha, glumeam!), vă pot spune cam cum va arăta piaţa agenţiilor de turism în 2014:

– Probabil că va mai apărea un cartel, dar puţin ne pasă…

– 80%  din piaţă se va muta pe on-line.  Cine va fi pregătit nu va câştiga neapărat, dar va avea mai multe şanse. Vor mai apărea jucători surpriză gen emag.ro.

–  Vom avea o piaţă bine structurată: BIG 10 pe de o parte (  Eurolines-Nova Travel, Eximtur, Christian Tour, Mareea, Happy Tour, Booking.com,  Cocktail Holidays, Paralela 45, Perfect Tour, XXX),  agenţiile de nişă – aceste nişe, fie că vorbim de anume destinatii, fie că vorbim de anume concepte, vor genera cele mai mari surprize pentru că efortul de imaginaţie aici va fi foarte mare iar unele dintre ele ar putea deveni foarte apetisante pentru o absortie de către un gigant.  Pe de altă parte vor mai rezista o sumă de agenţii mici, locale, care vor avea un portofoliu de clienţi suficient de mare cât să trăiască, dar suficient de mic cât să nu dea înainte. O excepţie în cazul agenţiilor mici vor fi cele care sunt specializate pe corporate.  Vom mai avea o o sumă de integratori B2B dar şi câteva proiecte îndrăzneţe de platforme on-line B2C.

– Multe dintre agenţiile medii de astăzi cu siguranţă dacă nu vor da colţul cel puţin se vor contracta puternic.

– Cu puţin noroc vor dispărea o sumă de agenţii detailiste cu veleităţi de touroperator. Atâta timp cât vinzi produsul altora către agenţii locale, în mod natural si firesc acele agenţii vor scurta lanţul trofic orientându-se direct către sursă.

– Specialiştii în destinaţii sau în PR ori marketing vor deveni valoroşi. Consultanţii vor începe să apară şi în peisajul mioritic, managerii şi propriatarii – cei care vor rămâne, evident, vor înţelege în cele din urmă că e bine să apelezi la un specialist în aprins focul decât să te chinui tu cu două beţe.

– Cursurile de specializare, diversele traininguri de destinaţie ori produs vor deveni din ce în ce mai importante pentru acei manageri care îşi doresc angajaţi performanţi şi implicit afaceri de succes.

 

Aşadar, chiar dacă peisajul economic va înverzi, relaxarea şi habarnismul care a fost până în 2008 vor dispărea. Proprietarii de agenţii şi managerii îşi vor lua rolurile în serios şi vor deveni conştienti că o afacere de succes nu o poţi clădi implicându-te în ea cu jumătate de normă sau aplicând concepte de acum 2-3 ani.

 

Revenim.. 🙂

 

 

 

 

 

 

TAGS
RELATED POSTS
1 Comment
  1. Reply

    eminescu

    June 11, 2013

    interesant dar ai uitat sa spui ca agentiile astea din big 10 au datorii mai mari deci incasarile lor, au datorii la partenerii externi, datorii la hoteluri, datorii la stat, datorii la banci, la camatari…

    cam cit timp crezi ca vor reusi sa mai rostogoleasca datoriile astea de la un an la altul? sint putine agentii in romania care sa nu aiba datorii, toata economia romaneasca se duce la fund incet-incet din cauza datoriilor firmelor fie ele de stat sau private.

LEAVE A COMMENT

*